Curajul de a face lucrurile diferitCitire articol în aproximativ: 3 min

Curajul de a face lucrurile diferit

Dacă spun ce gândesc voi fi judecat pentru asta! Sigur mă vor exclude dacă le spun că am o opinie diferită!

Sunt gânduri pe care cu siguranță le-ai avut măcar odată în viață. Și care ți-au dictat răspunsul în anumite situații. Și care apoi au condus la starea de frustrare că nu acționezi conform principiilor tale.

Există o explicație pentru asta

Pentru lipsa curajului de a face lucrurie diferit. Milioane de ani, creierul nostru de mamifer a fost învățat că puterea grupului duce la supraviețuire. Asemeni animalelor, ne-am perpetuat ca și specie pentru că am fost uniți. Am învățat că, depărtându-ne de grup, ne expunem unor pericole care ne pot costa viața.

Creierul nostru superior, neocortexul, acest device de origine recentă, pe care încă nu suntem obișnuiți să îl folosim la adevarata lui capacitate, a venit să ne ofere toate procesele cognitive superioare: gândirea, învățarea, analiza, memoria, imaginația. Și toate acestea au venit să ne susțină capacitatea de a trece fiecare decizie printr-un filtru de analiză proprie, de a învăța din greșeli, de a ne imagina posibilități noi de a acționa. Iar aceste modificări în modul nostru de gândire, treptat, au stârnit în noi dorința de a ne diferenția, de a face lucrurile altfel. Doar că, fiind de dată recentă intrat în peisajul nostru structural, acesta nu a fost încă învățat că dacă acționăm diferit, acest lucru nu înseamnă un pericol ce ne poate costa viața.

Și dacă acum milioane de ani teama era că dacă vom ieși din grup riscăm să fim mâncați  de un animal sălbatic sau să rătăcim până la epuizare fără surse de hrană, și acum, teama de a face lucrurile diferit este la fel de puternică. Doar că acum ne temem de a fi judecați de către grup, de a fi izolați, de a rămâne singuri. Și teama de singurăate este groznică, nu-i așa?

Iar dacă stai să te gândești, în sine acesta este un mecanism foarte pervers. Pentru că, pe de o parte te împiedică să faci lucrurile altfel, să îți spui părerea dacă aceasta contravine părerii majorității, iar pe de altă parte, te face să coalizezi cu alți membri ai grupului în încercarea de a izola elementele perturbatoare. Un cerc vicios pentru dorința de diferențiere.

Și iată că, deși a avea o opinie diferită nu trebuie să însemne că nu mai esti parte din comunitate, că nu îi respecți pe cei din jurul tău, te ferești în continuare să îți faci vocea auzită. Și când o faci, de cele mai multe ori, ești gâtuit de vocile critice din jur. Ești exclus încetul cu încetul. Și cum nimic nu este mai greu de îndurat decât singurătatea, te obișnuiești să îți aduci vocea în surdină. Să șoptești ușor, temător, în speranța că te va auzi cineva și va ajunge să te sprijine dând forță vocii tale.

Nu mai suntem dependenți, sau atât de dependenți fizic de puterea pe care ne-o oferă un grup, dar suntem dependenți psihic și emoțional de puterea comunității. Ceea ce este foarte bine. Cum facem însă să alungăm teama de a fi diferit, de a lua decizia să acționăm diferit? Păstrând însă suportul și sprijinul comunității? Cum aducem atât în noi cât și în ceilalți acceptarea unui punct devedere diferit?

Limitările pe care creierul nostru nu are încă puterea să le depășească sunt un mare impediment.

Asta nu înseamnă însă că nu îți poți antrena vocea, ușor, ușor. În același timp aantrenându-ți și reziliența. Fiind conștient că lucrurile nu vor fi simple, că de multe ori vei fi marginalizat. Iar marea realizare este să ai puterea de a susține aceste două stări – dorința de a fi diferit și teama de rămân singur ca umare a acestei acțiuni.

Schimbarea începe cu tine

Precum luminițele care aprinzându-se solitar într-o încăpere, vor ajunge să lumineze întreaga încăpere la un moment dat, așa și vocile noastre se vor face auzite. Vom ști să spunem  “Nu, eu nu sunt de acord! Eu voi face altfel! Părerea mea este alta!”

Și copiii noștri, la rândul lor, vor putea să facă acest lucru mai ușor, întâmpinând mai puține greutăți și tot așa, până când creierul nostru va învăța că a gândi diferit, a face lucrurile într-un mod diferit nu înseamnă că suntem expuși unui pericol fatal. Și vom învăța totodată să acceptăm opinii diferite.

Așa cum aud spunându-se tot mai des, ceea ce lipsește omenirii în momentul de față este acceptarea și compasiunea. Dacă până acum specia noastră a fost perpetuată datorită “instinctului de turmă”, nivelul de conștiință la care am ajuns ca și specie ne dictează să vedem lucrurile altfel și să căutăm supraviețuirea și dezvoltarea prin acceptarea diferențelor.

A fi diferit nu înseamnă a fi împotriva celorlați ci a-ți căuta propriul drum alături de ceilalți!

sursă foto: unsplash.com

Categorii Coaching Dezvoltare personală
Alexandra Dimoftache

Alexandra Dimoftache, mai mult decât am fost ieri și mai puțin decât voi fi mâine! Sunt Coach Transformațional, Trainer Circle of Security, Master Practitioner NLP, studiez Psihologia si Mindfulness-ul. Mă bucur de "aici și acum", caut sensuri, îmbrățișez viața, construiesc spații de reflecție pentru frumusețea și profunzimea celor din jurul meu. Zâmbesc, iubesc oamenii și nu uit sa privesc cerul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *