The Anatomy of PeaceCitire articol în aproximativ: 4 min

The Anatomy of Peace

Sau cum să transformi o inimă aflată în război într-o inimă în care domnește pacea. O carte ce m-a făcut să mă întorc de multe ori asupra unor pasaje. Și nu am făcut asta pentru că nu am înțeles inițial ci pentru că am încercat, de fiecare dată, să aplic informațiile din carte. Și pentru că, deși teoretic ne-am mai fi putut lovi de aceste aspecte, ele sunt puse într-o lumină fascinantă și aplicabilă.

Încadrată într-o povestire, aducând elemente de istorie personală naratorilor sau de istorie a omenirii, cartea reprezintă un ghid aplicat de îmbunătățire a comunicării și de vindecare a relațiilor pe care le avem.

O să las aici câteva idei importante cu care am rămas, cu recomandarea să citiți și să păstrați în bibliotecă această carte.

  • în orice situație conflictuală, aspectele esențiale nu țin de aparențe ci de lucruri aflate în profunzime. Privește mereu în interior! Deși conflictul poate fi stârnit de o situație punctuală, de un anumit comportament, realitatea este că acesta a fost pornit și întreținut de o inimă aflată în război.
  • o inimă aflată în război îi vede pe cei din jurul său ca pe niște obiecte, fie obstacole, fie vehicule.
  • o inimă aflată în pace îi vede pe cei din jurul său ca ființe la fel ca ea, cu sentimente, provocări, greutăți, așteptări.
  • prima reacție instinctuală a unui om funcțional psihic este aceea de a onora impulsul provenit din inima aflată în pace, decizia este a noastră. Fie să onorăm acest impuls acționând conform lui, fie să îl trădăm lăsându-ne copleșiți de propriile convingeri limiative născute din experiențe anterioare. Punctul de pornire al conflictelor este trădarea instictului inițial și capitularea în fața convingerilor limitative.
  • atunci când o inimă se află în război, războiul este mult mai ușor de întreținut dacă cei cu care intrăm în conflict vor fi plasați într-o poziție inferioară prin obiectualizarea lor.
  • accentul trebuie pus pe modalitatea corectă de aplanare a conflictului și nu pe ambiția de a aduce argumentele corecte.
  • persoanele conflictuale au anumite tipare de gândire și comportament: tiparul “sunt mai bun decât ceilalți”, tiparul “mie mi se cuvine tot”, tiparul “vreau să fiu perceput ca”, tiparul “nu merit nimic”.
  • tiparul “sunt mai bun decât ceilalți” ne face să ne vedem pe noi ca fiind superiori celorlalți, importanți, ne face să credem că avem mereu dreptatea de partea noastră. Implicit îi vom vedea pe ceilalți ca fiind inferiori, incapabili, irelevanți. Aceste credințe ne vor face să ne simțim nerăbdători, lipsiți de respect, indiferenți față de cei din jur, indispensabili. Lumea din jurul nostru va părea în permanență competitivă, plină de pericole. Trăim cu convingerea că fără noi ar înceta să mai existe.
  • tiparul “mie mi se cuvine tot” ne face să ne vedem pe noi ca meritând mereu mai mult dar fără să primim. Ne pune în rolul de victime, de ființe mereu neapreciate de cei din jur. Implicit vom crede despre cei din jur că mereu greșesc, că nu ne apreciază la adevărata valoare, că nu sunt recunoscători. Aceste credințe ne vor face să ne simțim îndreptățiți să primim mai mult (mai mult respect, mai multă atenție, mai mulți bani, poziții sociale mai bune), deprivați. Vom ajunge să hrănim resentimente. Lumea din jurul nostru va părea incorectă, injustă. Vom trăi mereu cu impresia că aceasta ne datorează ceva.
  • tiparul “vreau să fiu perceput ca” ne hrănește nevoia de a fi văzuți sau percepuți altfel decât suntem, de a pretinde că suntem altcineva. Implicit vom crede despre cei din jur că ne judecă, îi vom vedea în permanență ca fiind o amenințare la adresa noastră. Ne vom raporta la ei ca la o audiență ce trebuie impresionată. Aceste credințe ne vor face să ne simțim anxioși, temători, stresați, lipsiți de încredere, copleșiți. Lumea din jurul nostru va părea periculoasă. Vom trăi mereu cu impresia că singura preocupare a acesteia este să ne privească și să ne judece pe noi.
  • tiparul “nu merit nimic” ne face să ne vedem pe noi ca lipsiți de orice merite, buni de nimic, incapabili, defecți, ghinioniști sau blestemați. Implicit vom crede despre cei din jur că sunt mereu avantajați, privilegiați, norocoși și binecuvântați. Aceste credințe ne vor face să ne simțim neajutorați, invidioși, deprimați. Lumea din jurul nostru va părea grea, dificilă. Vom considera că întreaga lume fie este împotriva noastră fie ne ignoră total.
  • orice conflict urmează un tipar comun, un tipar ce duce la escaladarea conflictului. Ceva din ceea ce facem noi este perceput de către ceilalți într-un anumit fel (aceștia se simt obiectualizați, desconsiderați). Aceștia vor reacționa conform percepției lor (criticând sau plângându-se). La rândul nostru reacția lor ne va face pe noi să ne simțim obiectualizați și vom avea o recție ca răspuns la reacția lor. Ceea ce presupune în sine o spirală ascendentă a conflictului.

Dacă ar fi să te gândești la o situație conflictuală, prezentă sau trecută, din viața ta, ce tipar de gândire a fost dominant în cazul tău, sau ce tipare? Pentru că, de multe ori, se activează mai multe tipare. Și ce comportamente au generat aceste tipare?

The Anatomy of Peace

Pentru a vedea lucrurile obiectiv în vederea soluționării confictului, este nevoie să obținem claritatea și pacea interioară. Iar acest lucru îl putem face urmând 4 pași:

  1. Primul ar fi acela de a observa semnele ce ne atenționează asupra comportamenelor și tiparelor noastre de gândire (tendința de a arunca vina asupra altora, de a ne justifica etc)
  2. Al doilea este a găsi o ancora care să ne împiedice să mai gândim așa. O ancoră ce poate fi o persoană care să ne ajute să renunțăm la aceste tipare de gândire și comportament, o relație în care să ne regăsim starea de echilibru și claritate interioară și care să ne ofere resursele emoționale de soluționare a conflictului, un numit loc sau o activitate. Sau chiar o situație anterioară în care am reacționat cu inima aflată în stare de pace.
  3. Al treilea pas este analiza obiectivă a situației din acel punct de ancorare și echilibru. Care este perspectiva celuilalt? Cu ce piedici sau greutăți se confruntă celălalt? Conflictul a cărei parte sunt, cum îl afectează pe celălalt? Cum afectează potențialele soluții tiparul meu de gândire și comportament?
  4. Și ultimul pas: Acționează! Și acționează conform primul instinct, nedistorsionat de tiparele de gândire.

Cred că ar fi util să ne amintim mereu că nicio problemă nu poate fi soluționată de la același nivel de conștiință de la care a fost creată.

Lectură plăcută!

Categorii Cărți sugerate
Alexandra Dimoftache

Alexandra Dimoftache, mai mult decât am fost ieri și mai puțin decât voi fi mâine! Sunt Coach Transformațional, Trainer Circle of Security, Master Practitioner NLP, studiez Psihologia si Mindfulness-ul. Mă bucur de "aici și acum", caut sensuri, îmbrățișez viața, construiesc spații de reflecție pentru frumusețea și profunzimea celor din jurul meu. Zâmbesc, iubesc oamenii și nu uit sa privesc cerul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *