Toleranță versus umanitate și responsabilitateCitire articol în aproximativ: 4 min

Umanitate și responsabilitate versus toleranță

Zilele acestea am purtat discuții lungi cu fiica mea de 12 ani despre evenimentele din Statele Unite din ultimele zile. Evenimente stârnite de uciderea lui George Floyd, un bărbat afro-american în vârstă de 50 de ani, acuzat că ar fi cumpărat țigări folosind bacnote false.

Vârsta la care se află ea acum o împinge natural să joace rolul răzvrătitului. Să adopte poziția protestatarului. Mi-am dorit însă, ca înainte să își seteze o poziție mentală și asupra acestui subiect, să fie în cunoștință de cauză. Și am dezbătut subiectul responsabilitate versus toleranță, pornind de la ceea ce a spus Goethe – „a tolera, înseamnă a insulta”.

Cred cu tărie în capacitatea cuvintelor de a modela minți, de a defini moduri de gândire și acțiune. Așă că am pornit din a dezbate cu ea semnatica cuvântului toleranță. Cuvânt provenit din latinescul „tolerantia” și care înseamnă a suporta. Suntem învățați de mici să fim toleranți, față de alte etnii, față de alte rase, față de alte religii, față de oamenii în vârstă, față de oamenii cu diverse disfuncționaltăți. În mod inconștient ni se transmite însă, prin folosirea acestui cuvânt, că ceva este în neregulă cu respectivele categorii iar noi trebuie să le suportăm. Mai mult decât atât, ne lovim foarte des de expresia „eu nu voi tolera acest lucru” și o traducem de mici – „eu nu suport acest lucru și nu îl voi accepta”.

Încă de mici suntem învățați despre diferențele ce ne despart și despre cum putem tolera aceste diferențe mai degrabă decât să avem în atenție ceea ce ne este comun, ceea ce ne unește.

Și ceea ce avem cu toții în comun este umanitatea noastră!

Suntem oameni, înainte de toate, cu bune și cu rele. Cu toții avem aceleași sentimente și nevoi. Indiferent de culoarea pielii, de religia în care ne-am născut sau la care am aderat. Indiferent de etnia din care facem parte, de dizabilitățile pe care le-am putea avea, de vârstă, de sex, de orientarea sexuală, de contul bancar sau de hainele pe care le purtăm. Uitându-ne mai mult la ceea ce ne aduce împreună, la latura noastră umană, căutând să privim nevoile din spatele comportamentelor noastre, vom descoperi că suntem cu toții la fel.

Iar cuvântul toleranță nu își va mai găsi locul. Nu pot să fiu tolerant față de ceva înnăscut, față de o nevoie specific umană. Pot tolera un comportament inadecvat. Și apoi, uitându-mă la nevoia din spatele respectivului comportament să descopăr că el a fost generat de o insuficiență. Și că, de cele mai multe ori, persoana respectivă a construit acel comportament ca un mecanism de apărare ce a ajutat-o să supraviețiuască la un moment dat. Astfel lucrurile vor căpăta un alt sens. Nu voi mai arăta cu degetul, nu voi mai judeca. Ci voi căuta o soluție, o punte legătură, pornind de la umanitatea noastră comună.

Cu toții avem nevoi. Prima și cea mai importantă este nevoia de a fi iubiți, ocrotiți și văzuți așa cum suntem. Fără a fi nevoiți să dovedim ceva, fără a fi nevoiți să oferim ceva în schimbul iubirii și respectului după care tânjim. În momentul în care privim oamenii și comportamentele lor prin prisma acestor nevoi, toată persepctiva se schimbă. Până și cele mai condamnabile comportamente pot fi înțelese. Nu neapărat acceptate, dar înțelese.

Fenomenul discriminării și al urii interrasrasiale nu poate fi privit altfel decât prin prisma umanității noastre, a nevoilor ce generează comportamente, a valorilor încălcate, a emoțiilor înnăbușite.

Da, ofițerul de poliție a făcut un gest condamnabi și nu era la prima abatere.

” – Ce crezi tu, Iarina, că l-ar fi putut îndemna să facă așa ceva? – Dorința de a se răzbuna! – Poate, și de ce crezi că ar avea cineva această dorință? – Poate că la rândul lui a fost agresat?”

Pornind de la această idee am încercat să îi explic de unde vine toată această furie a oamenilor de culoare. Furie care s-a transformat în agresivitate. Și pentru asta am povestit cu Iarina despre istoria sclaviei din Statele Unite. Despre sutele de ani în care acești oameni nu au fost văzuți în umanitatea lor. Despre sutele de ani în care aceștia au fost priviți și tratați ca niște obiecte. O astfel de rană se transmite generațiilor viitoare. Poate, pentru a supraviețui, au învățat cu timpul să fie supuși. Poate au învățat că sentimentele lor nu contează, că nu sunt demni de a fi văzuți și respectați. Dar asta nu însemnă că nevoile lor au dispărut. Și nici nu s-au atrofiat. Ele au continuat să existe și să tindă spre a fi împlinite. Iar furia care a ieșit acum iar la suprafață este o manifestare a dorinței de împlinire a acestor nevoi.

Solidaritatea maselor de oameni ce s-au alăturat protestelor are și ea aceași cauză, comportamente cauzate de nevoi inadecvat satisfăcute, posibilitatea de satisfacere a acestor nevoi prin intermediul protestelor.

Nu putem avea pretenția ca sute de ani în care umanitatea acestor persoane a fost încălcată constant să poată fi șterse cu buretele și rănile să fie vindecate spontan. Și pentru asta nu cred că este nevoie de toleranță. Din contră, cred că cele mai importante ingrediente sunt umanitatea și responsabilitatea.

Câtă vreme vom considera că tolerăm diferențele rasiale, etnice, religioase sau de orice altă natură și nu le vom accepta ca făcând parte din umanitatea noastră, răzbucniri precum cele din Statele Unite astăzi vor continua să existe. Și nu doar vor exista, ci vor săpa în continuare răni adânci.

Problemele interrasiale, conflictele religioase, conflictele sociale au ca și cauză încălcarea unor nevoi, lipsa de umanitate și lipsa de responsabilitate. Pentru că responsabilitatea pentru înțelegerea și respectarea acestor nevoi este în fiecare dintre noi. Responsabilitatea față de semeni manifestată prin responsabilitatea alegerilor pe care le facem, responsabilitatea de a le transmite aceste valori copiilor noștri, de a acționa în conformitate cu aceste valori, de a ne asigura că aceste valori ne sunt respectate.

A fost o discuție profundă pe care m-am bucurat foarte mult că am putut să o am cu un copil de 12 ani, discuție care cred că ar fi necesar să își găsească locul în fiecare casă, în fiecare clasă, în fiecare colț de lume. Poate așa vom înțelege mai bine „că la fel ca noi sunt și alții”. La fel ca și noi și alții își doresc să se poată bucura de libertatea și acceptarea a ceea ce sunt, pe de-a întregul.

Vă las și o listă de cărți de cărți pentru copii și adolescenți, cărți ce dezbat problemele legate de discriminare rasială, religioasă și etnică. Pe multe dintre ele Iarina le-a citit și cred acest lucru cântărește mult în discuțiile pe care le port cu ea.

sursă foto: unsplash.com

 

Categorii Dezvoltare personală Inteligența Socio-Emoțională

Alexandra Dimoftache, mai mult decât am fost ieri și mai puțin decât voi fi mâine!Sunt Coach Transformațional, Trainer Circle of Security, Master Practitioner NLP, studiez Psihologia si Mindfulness-ul. Mă bucur de "aici și acum", caut sensuri, îmbrățișez viața, construiesc spații de reflecție pentru frumusețea și profunzimea celor din jurul meu.Zâmbesc, iubesc oamenii și nu uit sa privesc cerul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *