Nu cred că ne mai putem îndoi de importanța încurajărilor în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor.
O abordare pozitivă și încurajatoare referitoare la copiii noștri, la acțiunile și modul lor de a se comporta este menită să le deschidă acestora aripile pentru a deveni adulți încrezători, stăpâni pe sine, empatici și echilibrați. Cearta, învinuirea și pedeapsa nu fac decât să îi împingă pe aceștia către o viață trăită în teamă, învinuire, reproșuri către sine și către alții, nemulțumire și frustrare.
Cuvintele și gesturile pe care le adresăm copiilor au capacitatea de a le modela creierul
De a transforma în timp, modul în care aceștia gândesc și acționează. Închipuiți-vă cum va crește un copil care aude mereu din partea celor din jur “Poți face orice îți propui! Avem incredere în tine! Suntem aici să te susținem!”. Cuvintele acestea reprezintă aripi pentru el.
Și acum închipuiți-vă că aceluiași copil i se repetă mereu “Nu ești bun de nimic! Nu ești în stare! Alții cum reușesc?” …Aripile i se vor transforma în pietre de moara…
Întrebarea pe care ar trebui cu toții să ne-o punem este ce ne-am dori să își amintească copiii noștri peste ani? Cuvinte calde, de apreciere, de laudă și încurajare? Cuvinte care să reprezinte pentru ei ancora de care a se lege când vor simți nevoia în viață? Sau cuvinte jignitoare, certuri, învinovățiri? Cuvinte care să le creeze în permanență un sentiment de frică, incertitudine, tristețe și insuficiență?
Poate, de cele mai multe ori nu ne este ușor, dar trebuie să conștientizăm în permanență puterea cuvintelor și a gesturilor noastre. Și să exersăm zilnic un nou mod de abordare a relațiilor cu copiii noștri. Și, în esență, cu toți oamenii ce ne înconjoară.
Concret, ce și cum ar trebui să facem?
- Să ne arătăm dragostea necondiționată, cât de des putem, prin cuvinte și gesturi.
Viginia Satir , pshioterapeut specializat în terapia de familie spune că : ”Avem nevoie de patru îmbrățișări pe zi pentru a supraviețui, 8 pentru a ne menține și 12 pentru a ne dezvolta” – nimic mai adevarat!
Fiica mea a fost inițial mirată de noul nostru obicei de a ne îmbrățișa, dar l-a “îmbrățișat” cu plăcere. Și foarte repede a început să vina ea la noi să ne spună că simte nevoia să ne îmbrățișeze. Amuzant e, că acum vine și mă întreabă: “Mami? A câta îmbrățișare este asta? Eu vreau cât mai multe!”. Și nu, nu este un copil “mămos”.
Cât sunt mici, copiii sunt ținuți în brațe, mângâiați, îmbrățișați, pupați, însă, cu timpul, se desprind de noi. Devin independenți și aceste obiceiuri devin mai rare. Îmbrățișările zilnice au însă rolul de a umple un rezervor de dragoste și echilibru de care cu toții avem nevoie. Îmbrățișați-vă copiii!
- Să îi învățăm, prin exemplu propriu, prin acțiunile pe care le facem și prin modul în care ne comportăm, dar și prin cuvintele pe care le adresăm acestora.
Și limbajul verbal este la fel de important ca și cel non-verbal. Este important să ne arătăm dragostea, să le oferim suport și încurajare. Cuvintele pe care le adresăm să îi facă să se simtă importanți, văzuți și ascultați.
Te iubesc! Mă simt bine când sunt cu tine! Mi-ai lipsit! Mi-a fost dor de tine! Mă gândesc la tine! Te iubesc așa cum ești! Voi face tot ce pot ca să iți fie bine!
Alegerea ta contează! Ideile tale sunt importante! Nimic nu este de nerezolvat! Tu ce crezi? Care este părerea ta? Cum ai facut asta? Sunt curios care este părerea ta? Ești tare creativ! Te ascult!
- Să îi încurajăm, oferindu-le siguranța că suntem mereu acolo pentru ei, că se pot baza pe noi. Și astfel, să fie încrezători în a explora lumea și a se dezvolta independent. Crescându-și încrederea și stima de sine, fără a le fi teamă că vor fi certați și judecați dacă greșesc.
Am încredere în tine! Știu că poți! Ai încredere în tine! Ești puternic! Ești bun! Nu trebuie să fii perfect! Nu e ușor să fii copil! Știu că îți este greu! Sunt aici pentru tine! Și când greșești tot copilul meu drag ești! Putem rezolva împreună! Nimic nu este de nerezolvat! Te înțeleg! Nu te teme! Încearcă!
- Să îi apreciem pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce vor deveni fără a le reproșa ceea ce nu sunt.
Sunt mândră de felul în care ai reacționat! Îmi place cum gândești! Apreciez cum te-ai purtat cu prietenii tăi! Știu că nu ai intenționat să lovești pe nimeni! Apreciez că mi-ai spus!
Secretul nu constă însă numai în cuvintele pe care le folosim ci și în modul în care le folosim
- Fiind sinceri în ceea ce spunem – copii simt intenția din spatele cuvintelor noastre!
- Fiind cât mai conectați cu copiii noștri – copii au nevoi să simtă că suntem acolo pentru ei!
- Fiind cât mai specifici – oferind exemple concrete sau adresându-ne unor situații concrete!
- Încurajându-i numai pentru lucrurile ce stau în capacitatea lor de a le schimba și care nu îi afectează într-un mod negativ pe cei din jur.
- Fără a exagera încurajându-ne copiii pentru lucruri simple de facut sau care oricum le face plăcere să le facă.
- Fără să folosim comparații – putem compara un rezultat sau o stare a lor prezentă cu una anterioară dar comparațiile cu alte persoane sau situații sunt total neindicate! În timp duc la scăderea încrederii, a stimei de sine și hranesc nesiguranța.
- Fără să uităm că atunci când greșesc copiii trebuie să conștientizeze asta, să își asume responsabilitatea pentru ce au făcut și să învețe din greșeli. O putem face însă într-o manieră constructivă, fără pedepse și învinuiri.
Cuvintele sunt magice și copiii se hrănesc cu ele. E bine să nu fim zgârciți cu cuvintele care ne exprimă dragostea, aprecierea, încurajarea, înțelegerea și mai ales nu ar trebui să uităm că toate aceste cuvinte își vor atinge scopul atunci și numai atunci când sunt exprimate constructiv, la momentul oportun, folosind o tonalitate adecvată și acționând într-o manieră adecvată cuvintelor pe care le folosim.
Vorba dulce mult aduce!
Sursa foto: unsplash.com
