Ați întâlnit probabil oameni capabili să își mențină starea de calm atunci când în jur lucrurile scapă din control. Sau oameni a căror răbdare pare să nu aibă sfârșit, care privesc lucrurile așa cum sunt, fără să caute înțelesuri ascunse sau să își imagineze lucruri ce nu există. Oameni ce sunt obișnuiți să acționeze și nu să reacționeze.
Întâlnind astfel de persoane, tot timpul m-am întrebat dacă s-au născut sau au devenit în timp așa.
Unele persoane se nasc cu această trăsătură de caracter, de a fi minful. Și, indiferent de schimbările dictate de conjunctură, cultură sau vârstă, aceștia își pot menține acestă stare. În mod natural, fără sacrificii și fără a depune vreun efort în acest sens.
Eu nu mă număram la acel moment printre aceștia. A trebuit să îmi dezvolt aceste calități în timp. Și am privit acest lucru ca pe un dar. Pentru că am făcut pașii spre a deveni o persoană mindful, foarte conștientă fiind de necesitatea schimbării din viața mea. Pentru că am văzut diferența între a-ți trăi viața sau a te lăsa trăită de ea. Pentru că deși am fost mereu o persoană empatică și pentru care lucrul cu oamenii reprezenta energie pură, de multe ori simțeam că trăiesc prea compulsiv, că mă raportez prea mult la cei din jur. Că mă ancorez prea mult în amintiri din trecut sau că îmi proiectez prea mult speranțe pentru viitor. Și uitam să mai trăiesc clipa prezentă, să mă bucur de ceea ce aveam.
De multe ori mă lăsam angrenată în discuții irelevante uitând să acord atenție lucrurilor cu adevărat importante. Plus că erau acele situații în care pur și simplu îmi pierdeam calmul și mă lăsam dusă odată cu valul de emoții pe un tărâm în care frica, frustrarea și furia făceau regulile jocului.
A venit însă un moment în viața mea în care am decis să privesc peste gard, în tărâmul calmului, al relaxării, al asumării și al vieții trăite conștient. Erau tot mai mulți oameni în preajma mea care păreau să stăpânească aceste calități. Și atunci a intervenit curiozitatea:
Cum poți deveni o persoană mai conștientă pe propria existență?
Am luat decizia schimbării conștiente atunci când am realizat ce relații frumoase creează și mențin acești oameni în jurul lor. Cum construiesc prin stilul lor de a fi o altfel de realitate. Fiind în preajma lor simțeam cum toată furtuna mea interioară se calmează și cum încep să privesc lucrurile printr-o altă lentilă. Și mi-am pus întrebarea:
Pot, în mod conștient, să devin o persoană centrată pe aici si acum? Să renunț la a trăi compulsiv? Pot să privesc lucrurile asa cum sunt, fără judecată? Pot să îmi recunosc emoțiile, să le accept și să învăț să le gestionez?
Și tot atunci, calm, așezat, fără grabă sau presiune, fără a mă judeca pentru felul în care reacționasem până atunci sau mai continuam să reacționez din când în când, cu compasiune si iubire, am început să mă schimb.
Și aici a început cea mai frumoasă călătorie a mea. Călătorie care a început cu dorința de schimbare pentru a fi un om mai bun pentru copii mei, pentru partenerul meu, pentru oamenii din jurul meu. Călătorie care însă, încetul cu încetul, s-a transformat într-o călătorie interioară. S-a tranformat într-o redescoperire. Și am conștientizat, că a fost și este cel mai frumos cadou pe care mi l-am putut oferi mie în această viață.
Cu toții ne naștem cu calitățile necesare de a fi mindful. Cu timpul însă, dacă nu continuăm să le cultivăm, acestea se pierd.
Ce m-a ajutat pe mine să cultiv aceste calități?
În primul rând a fost o verificare a realității. Cum cred eu că sunt și cum mă văd ceilalți. Am luat de aici multe lecții importante, am descoperit trăsături și comportamente de care nu eram conștientă sau pe care eu le percepeam într-un anumit fel, total diferit de felul în care erau percepute de către cei din jur. Mi-am dat seama unde am cel mai mult de lucru și de ce. A fost farul care a vegheat pe calea transformării mele.
Am început să privesc lucrurile așa cum sunt și să învăț cât mai mult din fiecare experiență.
Am privit oamenii din jur prin lentila empatiei, a compasiunii și a iubirii față de o altă ființă cu tot ce are ea, bun și mai puțin bun.
Mi-am propus să fiu cât mai prezentă în tot ceea ce fac, să evit multitasking-ul, să ma conectez cât mai mult posibil la prezent.
Am devenit prietena emoțiilor mele. Mi-am propus să îmi permit să le conștientizez și să le trăiesc, să nu mai fug de ele.
Am oferit mai multă atenție corpului meu, nevoilor lui. Mi-am dat seama ca acesta este casa mea cea mai de preț și trebuie să o cinstesc cum se cuvine.
Mi-am propus să nu mai reacționez instinctiv. Să îmi acord acel spațiu de reflecție înainte de a reacționa. Astfel încât răspunsul să vină din acea parte înțeleaptă a mea.
Am început să meditez. Inițial am considerat această practică ca un exercițiu. Citisem despre beneficiile ei și voiam să testez. Cu timpul a devenit parte din mine. Unul dintre cele mai frumoase momente ale zilei. În care mă conectez la sinele meu.
Am început să mă bucur de lucrurile mici, să îmi dau seama că despre asta este vorba în viață.
Am adoptat o stare de spirit pozitivă, am început să caut soluții în loc să caut sau să judec vinovații. Iar acolo unde nu există o soluție, am acceptat că lucrurile sunt așa cum sunt.
Am renunțat să mă mai simt vinovată pentru ceea ce sunt sau fac sau gândesc cei din jurul meu. Am învățat că ceea ce pot schimba este legat numai de mine și de partea de care sunt eu responsabilă într-o relație. Și că asta este suficient.
Am început să cultiv recunoștința în viața mea. Să îmi dau seama că este un privilegiu să fiu, să pot, să iubesc, să mă bucur, să învăț, să am …
Nu a fost simplu. Deloc! A fost și este un drum cu multe suișuri și coborâșuri. Am învățat din fiecare cădere. Am învățat să mă privesc cu compasiune, m-am încurajat să mă ridic și să merg mai departe. Niciodată nu am revenit într-un punct mai jos față de căderea precedentă. Și asta mi-a dat curaj. Am știut că sunt pe drumul cel bun. M-am uitat mereu înspre mine. Și mi-a plăcut de fiecare dată ce ce vedeam.
Prin urmare, răspunsul meu la întrebarea dacă ne naștem sau devenim mindful este că DA, ne naștem cu capacitatea de a fi mindful. Doar că, undeva, pe drum ne lăsăm distrași. Și atunci ține de noi să descoperim că DA! Putem deveni mindful…putem redeveni mindful!
sursă foto: unsplash.com
