Cum îi ajutăm pe copii să creeze relații de prietenieCitire articol în aproximativ: 3 min

Dacă îmi voi întreba fiica ce vrea să facă în timpul liber, va răspunde fără echivoc că dorește să petreacă timpul liber cu prietenii. De mică am încurajat-o să lege prietenii. Să le prețuiască și să se implice în cadrul unei relații de prietenie. Așa cum o facem și noi, adulții din viața ei.

Schițând acest articol, aseară am întrebat-o de ce sunt importante prieteniile pentru ea. Și mi-a răspuns foarte repede, fără să analizeze prea mult:

Și, deloc surprinzător, ea a rezumat ceea ce eu schițasem în articol.
Numeroase studii de psihologie au demonstrat ca oamenii cei mai fericiți sunt oamenii care au relații sociale frumoase și sănătoase.

Cheia unei vieți fericite și împlinite este legată de prieteniile pe care le construim de-a lungul vieții. Și, conform principiului că niciun om nu este o simplă insulă, ci cu toții suntem interconectați, avem nevoie, pentru dezvoltarea noastră, de oameni în jur nostru. Oameni cu care să dezvoltăm prietenii.

Oamenii cu relații fericite, fie ele relații de familie, de prietenie sau relațiile socio – profesionale:

• Trăiesc mai mult
• Sunt mai sănătoși
• Fac mai bine față stresului
• Se simt mai împliniți

Care este însă rolul relațiilor și prieteniilor în viața copiilor noștri?

• Prieteniile le satisfic acestora cea mai importantă nevoie umană, și anume aceea de a fi văzuți, apreciați, iubiți.

• Interacțiunea cu alte persoane, indiferent de vârstă sau sex și experiențele prin care aceștia trec, îi ajută să își dezvolte creierul.

• În cadrul relațiilor pe care și le construiesc, își dezvoltă abilitățile de comunicare și relaționare. Își dezvoltă empatia, învățând să se pună în locul celor de lângă ei și să împartă cu aceștia obiecte, timp și emoții. Își dezvoltă compasiunea, învățând să aibă grijă de cei de lângă ei. Îi responsabilizează, prin faptul că învăță de mici că o relație nu presupune doar două persoane, ci și acel spațiu dintre ele. Spațiu care trebuie crescut și menținut cu responsabilitate pentru împlinirea nevoilor personale ale fiecăruia.

• Existența prieteniilor în viața copiilor noștri îi ajută pe aceștia să se simtă în siguranță. Să știe că mereu cineva drag va fi acolo pentru ei.

• Relațiile pe care le clădesc, cu familia, prietenii sau colegii îi ajută să își dezvolte sentimentul de apartenență. Sentiment extrem de important pentru dezvoltarea lor emoțională.

• Prin construirea de relații, își construiesc aptitudinile sociale, învață să se integreze și să își găsească un loc în familie, în societate, în cadrul școlii. O relație de prietenie atrage de la sine alte relații de prietenie, dezvoltându-le copiilor cercul de prieteni și implicit și viața socială.

• Prieteniile timpuri pe care le creează vor reprezenta baza relațiilor romantice ce le vor dezvolta ulterior. Învățând astfel să gestioneze o relație, învătând principiile de functionare ale unei relatii, intercționând în mod constructiv.

• Prieteniile îi ajută pe copii să se exprime mai ușor. Aceștia trebuie încurajați să își manifeste voința și dorințele în cadrul acestor relațiillor.

• Chiar și eșecul anumitor relații îi învață încă de timpuriu ceva. Și anume să gestioneze problemele ce pot apărea în cadrul unei relații.

Nu toți copiii însă, așa cum nici toți adulții, sunt capabili să lege ușor relații de prietenie. De multe ori, se simt chiar stresați de această perspectivă.

Și atunci, cum îi putem deci ajuta pe copii să își dezvolte relații de prietenie?

• În primul rând prin a ne crea noi înșine prietenii – să nu uităm că cel mai bun exemplu pe care îl văd copiii noștri se află în noi!

• Prin a îi încuraja să deschidă discuții cu copiii din parc, de la școală  sau din alte medii pe care le frecventează.

Și aici mi s-a părut interesantă abordarea lui Christine Carter referitoare la fericire. Într-un interviu acordat povestea că ne tot stresăm copiii să își creeze relații și prietenii dar nu le spunem efectiv cum să o facă. Și tot ea a venit cu o propunere de structură conversațională pe care să o “predăm copiilor”. Și anume, să înceapă discuția prin a întreba ceva pe interlocutor referitor la un punct de interes pentru acesta. Să aștepte răspunsul și să fie autentic interesat de răspunsul acestuia. Apoi să nu se teamă să dezvăluie ceva personal despre ei, legat de discuția pornită. Dezvăluirile personale, făcute într-un cadru sigur, aduc o nota de intimitate și conferă încredere relației. Iar apoi să îl întrebe pe interlocutor care este părerea lui despre acest lucru…

• Prin a îi încuraja să facă echipe, în parc, la gradiniță, la școală.

• Prin a îi implica într-un sport de echipă.

• Prin implicarea în acțiuni de voluntariat.

• Sugerându-le să se apropie de aceia ce nu au prieteni sau ce au nevoie de prieteni, legatura putând să se creeze mai ușor în aceste cazuri.

• Expunându-i la interacțiunea cu copii/ adulți din diferite medii sociale și culturale învățându-i astfel să se integreze mai ușor și să caute perspective diferite.

Relațiile noastre de prietenie sunt cel mai bun etalon pentru ei

Personal, mi s-a părut foarte important și pentru fericirea mea și pentru cea a copiilor mei, să organizez concedii comune alături de prietenii noștri. Să le serbez copiilor ziua de naștere împreună cu prietenii și colegii. Să îi încurajez să își invite colegi acasă, să lucreze la proiecte comune alături de colegi. Să ne oferim voluntari în diverse proiecte.

Metaforic vorbind, copii ar trebui să vadă prieteniile ca pe niște castele de nisip. Pe care dacă le construim cu răbdare, adugând toate ingredientele necesare (comunicare eficientă, empatie, compasiune, efort, implicare), se vor transforma în niște castele frumoase și trainice. Și le vor oferi un sentiment de împlinire, siguranță și fericire. Din contră, dacă le vom construi în grabă, superficial, acestea vor fi spulberate de primul val ce va atinge malul.

No man is an island!

Sursă foto: unsplash.com