Am trăit mereu cu impresia că pedeapsa cu statul în genunchi, în colțul clasei, pe coji de nucă reprezintă o metodă de corijare a anumitor comportamente ce a rămas strict de domeniul poveștilor. Asta până când, din discuții cu diverși părinți, am aflat că sunt încă situații în care copiii sunt puși să stea la colț cu fața la perete drept pedeapsă pentru ca au vorbit între ei. Sau, și mai rău, sunt scoși din clasă și puși să “stea cuminți” pe culoar, în timp ce în clasă învățătoarea sau profesoara își desfășoară nestingherită ora.
Ce a înțeles acel copil din această măsură disciplinară? Cel mult s-a simțit jenat, rușinat în fața întregii clase. Asta, dacă nu a continuat să acumuleze energie și emoții distructive și în spațiul de pedeapsă, deranjând ora sau orele de curs. Și, în plus, alimentându-și starea de agitație și energie neconsumată care l-a dus la primirea acestei pedepse.
Ce s-ar putea întâmpla în schimb? Dacă alte metode ar fi implementate în școli, grădinițe și licee? La cursul de Mindfulness pe care l-am urmat acum ceva vreme am aflat pentru prima oară despre colțul liniștii sau colțul de relaxare (peace corner) și despre camera de relaxare (peace room). Și am spus Uau! Ce frumos, ce simplu, cât de altfel! Am fost uimită să citesc apoi și să văd documentare despre cum acest colț funcționează atât de bine în școlile din Statele Unite.
Colțul rușinii a fost înlocuit la ei de un colț amenajat în cadrul sălilor de curs, un colț al RELAXĂRII sau al CONȘTIENTIZĂRII, al recăpătării stării de bine emoțional. Amenajat cu un loc de șezut, comfortabil, unde copiii pot veni pentru a-și regăsi liniștea și echilibrul necesar continuării studiului. Și da, exprimarea a fost corectă, copii pot veni, nu sunt trimiși. Copiii sunt ajutați să își recunoască singuri emoțiile, să le înțeleagă și să aibă capacitatea ca atunci când se simt stresați, frustrați, agitați, să poată alege singuri să se liniștească, să își regăsească echilibrul într-un spațiu dedicat.
Când poate decide un copil să meargă în colțul de relaxare?
- Când se simte agitat și nu se mai poate concentra, disturbând atenția colegilor.
- Când se simte frustrat sau anxios
- Când se simte exuberant și nu își poate coordona energia
Copiii nu sunt agitați pentru că așa vor ei. Nu vin dimineața la școală deciși să fie obraznici, să perturbe orele, să iasă în evidență. Copiii au nevoi nesatisfăcute. Și tocmai aceste nevoi nasc comportamentele nedorite. Fie nu au avut parte de suficient somn, sau de suficientă atenție și înțelegere din partea celor in jur. Fie problemele din jurul lor îi afectează.
Ce poate face un copil în colțul de relaxare?
- Poate sta nemișcat controlându-și respirația și devenind conștient de starea în care se află, inducându-și astfel o stare de echilibru
- Poate asculta în căști muzică de relaxare
- Poate număra cu ajutorul unei numărători, sau poate căuta cuvinte într-un tabel cu litere. Cuvinte ce pot exprima stări de relaxare cum ar fi calm, liniște, blândețe, echilibru, relaxare, iubire, înțelegere
- Poate efectua teste de logică
- Poate sorta obiecte
- Se poate relaxa printr-un exercițiu tactil de atingere a unor diverse forme și texturi. Se pot improviza cutii cu diverse obiecte – fasole, grâu, făină, nisip, pietriș, gelatină)
- Poate mirosi diverse obiecte îmbibate cu uleiuri volatile relaxante
- Poate completa un formular denumit “Care sunt variantele pe care le am?” Formular în care copilul să poată descrie starea în care se află, ce a cauzat-o, cum a reacționat, care au fost emoțiile pe care le-a avut, cum altfel ar fi putut reacționa. Un formular care să vină să susțină starea de autocunoaștere și conștiență ce le este insuflată copiilor.
Cât va sta un copil în colțul de relaxare?
Atât cât va considera necesar pentru a reveni la o stare de echilibru și calm. Ceea ce m-a uimit pe mine însă a fost rapiditatea cu care, după un timp, copiii reveneau la locurile lor. Aș fi fost tentată să cred că vor prefera să “piardă mai mut timp în colțul de relaxare” decât să participe activ la ore. Și atunci mi s-a explicat că însăși aceste tehnici erau menite să sporească starea de curiozitate, creativitate astfel încât să îi deemine pe copiii să se întoarcă în cadrul formal. Mi-nu-nat, am spus!
Care sunt avantajele colțului de relaxare?
- Copilul ia singur decizia de a merge acolo, fiind conștient de starea în care se află, dezvoltându-și astfel capacitatea de a lua decizii pentru el
- Copilul nu privește acest timp de “revenire” ca pe o pedeapsă. Nu are sentimentul de rușine față de colegi, evitându-se astfel adâncirea acestei traume numite rușine. Sentiment ce ne este indus încă de mici.
- În timpul petrecut în acel spațiu, copilul are timpul și instrumentele necesare pentru a fi conștient de starea emoțională în care se află și pentru a migra către o stare de echilibru și relaxare.
- În acest fel emoțiile ce i-au stârnit acea stare de discomfort sunt înțelese și asimilate, nu ascunse și adâncite.
Personal mi-aș dori să văd, cât mai curând, în cât mai multe școli din România acest colț de relaxare. Acest colț de regăsire a echilibrului emoțional, de relaxare și conștientizare, ce s-ar putea transforma la clasele mai mari într-o cameră dedicată. Asta pentru că îmi doresc să văd copii crescând departe de pedepse, rușini și jigniri inoculate. Crescând însă conștienți de emoțiile și sentimentele lor, capabili să le înțeleagă și să le asimileze, devenind indivizi echilibrați emoțional.
sursă foto: unsplash.com
