Tu cum îți hrănești copilul interior?Citire articol în aproximativ: 3 min

Tu cum îți hrănești copilul interior?

Pierduți în responsabilitățile zilnice, în constrangerile de a ne asuma rolul adultului în viața noastră, uităm mereu că înăuntrul nostru se află un copil. Un copil ce se cere onorat, apreciat și scos din când în când la joacă.

Și este foarte important să nu uităm de el. Să nu considerăm că starea noastră de copil fericit ar trebui să fie o stare excepțională. O stare pe care să ne-o asumăm doar când și când. A aduce alaturi de instanța noastră de adult sănătos și instanța de copil fericit ar trebui să fie un element constant al vieții noastre.

Pentru că, dacă privim cu atenție către noi și în jurul nostru, o să vedem că foarte des iese la iveală copilul din noi. Foarte des reacționăm la situații din viața noastră precum niște copii. Dar, din păcate, în cele mai multe cazuri acești copii sunt fie vulnerabili, fie impulsivi. Sunt acele instanțe ale noastre întipărite în modul nostru de a percepe lumea în copilărie sau adolescență. Atunci când anumite nevoi fundamentale nu ne-au fost împlinite. Fie nevoia de simți legaturi sigure cu alți oameni, fie nevoia de autonomie și competență, fie nevoia de a avea limite realiste sau de a ne exprima propriile nevoi și sentimente, sau de a ne juca și de a fi spontani.

Trebuie să acordăm atenție tuturor copiilor din interiorul nostru

Adulți fiind, trecem prin situații în care ne simțim respinși, abandonați, neimportanți. Și atunci apare la suprafață copilul vulnerabil din noi. Acel copil ce se simte rușinat, singur, inferior, exclus, incapabil să își exprime sentimentele. Acel copil ce simte teamă, ce se simte mic și vulnerabil. Și atunci, indiferent de vârsta pe care o avem, vom reacționa din acea stare de emoție, devenind retrași. Considerând că nu merităm atenția și aprecierea celor din jur.

Sau poate va ieși la suprafață copilul impulsiv din noi, acel copil mânios, iritat, încăpățânat. Acel copil ce nu își permite să își arate latura vulnerabilă și atunci adoptă un comportament de încăpățânare, de respingere sau furie. Acel copil ce nu își dă seama de consecințele comportamentelor lui, ce adoptă un comportament atât de dăunător și agresiv încât ajunge să distrugă relații sau să își pună în pericol locul de muncă.

Acestea sunt instanțe ale copilului din noi, ce pot ieși la suprafață indiferent de vârsta pe care o avem, în funcție de experiențele emoționale pe care le-am trăit în copilărie. Și, judecâd obiectiv, cu toții cred că realizăm că nu acești copii din noi trebuie hrăniți. Ci copilul fericit din noi, acel copil sănătos, ce abordează situațiile de viață fără griji, plini de curiozitate, bucurându-ne de fiecare moment. Atunci când copilul fericit din interiorul nostru iese la suprafață ne simțim iubiți, conectați cu ceilalți, siguri pe noi, optimiști, valoroși, creativi. Atunci când copilul fericit iese la suprafață vedem mai degrabă jumatatea plină a paharului decât pe cea goală. Atunci când copilul fericit iese la suprafață ne putem bucura de tot ce este în jurul nostru. Satisfăcându-ne mai multe nevoi emoționale fundamentale. Acelea de spontaneitate, de joacă și distracție.

În situațiile stresante din viața noastră, acele situații în care nu mai vedem luminița de la capătul tunelului, tocmai acest copil fericit ne salvează viața. Aducând cu el capacitatea de a vedea viața cu mai puține griji, dintr-o stare de serenitate.

Și tocmai acești oameni ce își permit să aducă mai des la suprafață copilul fericit din interiorul lor, vor avea o influență mai mică a copilului vulnerabil sau impulsiv. Fără a renunța, bineînțeles, la instanța în care ar trebui să fim în cea mai mare parte a timpului. Și anume, aceea de adult sănătos.

Dar pentru a putea susține adultul sănătos, echilibrat și responsabil din viața noastră, avem nevoie să învățăm să ne oferim acces la copilul interior fericit. Atunci când ne simțim stresați și avem nevoie de relaxare și distracție ar trebui să ne întoarcem la activități ce ne plasează în modulul de copil fericit.

Cum anume putem face asta?

În primul rând acordându-ne timp. Fără să facem din aceste activități un scop. Fără să simțim presiune în a face ceva în sensul ăsta. Pornind de unde suntem, să ne propunem, cu pași mici, să scoatem copilul fericit, mai des la lumină.

Copilul fericit are nevoie de o atmosferă relaxantă. Și din această atmosferă încep să schimbe lucrurile.

Găsiți o activitate ce vă face plăcere și gândiți-vă cum o puteți integra în viața voastră. Poate fi mersul la tenis, sau la bazin, sau un abonament la o sală de fitness. Dacă nu ați făcut asta până acum s-ar putea să devină nerealistă intenția de ajunge de mai multe ori pe săptămână. Și odată la două săptamâni este bine. Iportant este să o faceți consstant.

Amintiți-vă de hobby-urile voastre. Cu toții am avut un hobby la un moment dat, poate pictura, sau cântatul la un instrument, sau croșetatul, sau bricolatul. Luați cele necesare și cultivați-vă hobby-urile.

Dacă aveți copii, jucați-vă alături de ei. O plimbare cu bicicleta, o bătaie cu perne, gătiți în joacă făcand bicuiți cu diverse forme, imitați diverse animale sau spuneți ghicitori.

Dacă nu aveți copii căutați sa faceți activități de joacă alături de alți adulți. Poate o seara de board games, sau poate un escape room, sau paint-ball.

Plimbați-vă, descoperiți cu ochi curioși de copil lumea din jurul vostru!

Dar cel mai important factor este răbdarea. Nu ne putem bucura de o stare jucăușă, relaxată, creativă dacă suntem sub presiune. Nu putem schimba totul deodată. Important este să luăm decizia schimbării și să ne bucurăm de fiecare pas în acest sens.

Don’t worry, be happy!

sursă foto: unsplash.com

Categorii Coaching Dezvoltare personală
Alexandra Dimoftache

Alexandra Dimoftache, mai mult decât am fost ieri și mai puțin decât voi fi mâine! Sunt Coach Transformațional, Trainer Circle of Security, Master Practitioner NLP, studiez Psihologia si Mindfulness-ul. Mă bucur de "aici și acum", caut sensuri, îmbrățișez viața, construiesc spații de reflecție pentru frumusețea și profunzimea celor din jurul meu. Zâmbesc, iubesc oamenii și nu uit sa privesc cerul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *