Categoric viața din ce în ce mai agitată pe care o ducem, programul din ce în ce mai aglomerat, atât al nostru cât și al copiilor, a dus în ultimul timp la calificarea stresului ca fiind totalmente nociv, cauza tuturor relelor de pe pământ!
Spre surprinderea mea am aflat însă că stresul poate fi și benefic. Profesorul Oddgeir Friborg, profesor de psihologie la Universitatea din Tromso, susține că, “copiii ar trebui să experimenteze o anumită doză de stres”. Preocuparea continuă a părinților de a-și feri copiii de stres nu îi ajută pe aceștia din urmă să evolueze.
Copilul tău este stresat? Ce generează stresul și cum îl gestionăm?
Să luăm ca și exemplu copiii care se simt stresați de faptul că trebuie să vorbească în fața altora. Ce ar trebui noi ca și părinți și îndrumători să facem? O primă variantă ar fi să evităm sa ii expunem la o astfel de activitate. Dar asta ar însemna să își păstreze în continuare tracul față de vorbitul în plublic și știm cu toții că există o vorbă din popor că “de ceea ce ți-e frică nu scapi!”. Sau, mai benefic pentru ei, ar fi să le oferim susținere pentru a începe să se adapteze acestei noi situații?
Copiii timizi trebuie împinși cu susținere, să depășească această stare. Pentru a-și cultiva în timp stima de sine și capacitatea de a face față situațiilor neprevazute ce pot apărea.
Cheia succesului constă însă în limitele pe care le impunem copiilor în experimentarea unor situații stresante și în abordarea individualistă a fiecărui copil în parte, ținând cont de starea emoțională și de dezvoltarea fiecăruia.
Un factor extrem de important îl reprezintă situațiile în care începem să expunem copilul la acest factor denumit stres. A forța un copil ce are trac să vorbească în public, să prezinte spectacolul școlii, poate fi extrem de nefast pentru acesta. Și poate avea consecințe multiple pe termen lung – pe lângă stresul punctual, acesta se va simți rușinat că și-a dezamăgit colegii și părinții, incapabil să se ridice la nivelul la care se așteptau aceștia. Iar acest sentiment de rușine va fi mai greu de vindecat și depășit ulterior.
Ar putea fi însă benefic, și ar reprezenta un prim pas în depășirea acestei temeri ale sale, dacă ar fi încurajat să prezinte o scenetă în fața familiei sau a prietenilor apropiați. Într-un mediu în care se simte sigur și acceptat indiferent de natura prestației sale.
Studiile arată că persoanele, inclusiv copiii, ce pot face față unei anumite doze de stres (atenție însă, nivelul de stres considerat rezonabil pentru o persoană poate fi insuportabil pentru altă persoană!), sunt mai optimiste, cu o dorință mai mare de a învăța lucruri noi, cu o capacitate mai mare de concentrare.
Care sunt factorii de stres pentru un copil?
- Moștenirea genetică ce duce la predispoziția către stres a unui copil. Aceștia pur și simplu se nasc cu tendința de “a-și face griji din orice”
- Modul de a se comporta al părinților. Dacă și aceștia sunt persoane ce își fac griji excesiv, copiii vor prelua aceste obiceiuri.
- Activitățile și programul copiilor. Atunci când acesta este prea încărcat, ei tind să se simtă presați, stresați.
- Lipsa abilităților sociale, lipsa unei familii înțelegătoare, a prietenilor apropiați.
Ce reprezintă un stres acceptabil, benefic pentru un copil și ce nu?
- Grijile pe care și le face înaintea unui test la școală
- Grijile pe care și le face înaintea vizitei la medic
- Emoțiile premergătoare unui examen mai important
Cum se manifestă un copil stresat?
- Copiii stresați tind să devină interiorizați, preocupați, triști, necomunicativi
- Pot experimenta diverse senzații fizice, somatizări ale stresului cum ar fi: dureri de cap, lacrimi care apar fără un motiv anume, greutate în respirație, transpirație excesivă, dureri de burtă, stare de vomă, puls crescut, etc
- Copiii stresați tind să își piardă capacitatea de concentrare
- Le scade dramatic capacitatea de comunicare eficientă și de relaționare
Cum îi putem ajuta să înțeleagă aceste situații și să le depășească?
Scopul este acela de a ne sprijini copiii să își înțeleagă stările prin care trec și să discute despre ele. Analizându-și stările, ei vor fi în stare să înțeleagă dacă grijile pe care și le fac sunt cu adevărat fondate sau sunt închipuite. Cât este realitate și cât reprezintă de fapt rodul dialogului interior al copilului.
- Prin aplicarea unor tehnici menite să combată stresul:
Respirația profundă. Copiii trebuie ajutați să învețe să respire. Prin respirație profundă ce pornește din stomac nu din torace. În momentul inspirației, stomacul să urce spre torace, iar în timpul expirației, să revină la poziția inițială. Pentru a face mai distractivă această tehnică putem să ne închipuim că umflăm baloane. Sau, culcați fiind pe podea, să încercăm să mișcăm prin respirație un obiect ușor ce îl ținem pe abdomen. Putem să ne jucăm încercând să inspirăm tot aerul din încăpere.
Schimbarea stării. Cu ajutorul imaginației îl putem ghida pe copil către un loc și un moment în care s-a simțit special, plin de încredere, relaxat. Prin susținere îl putem face să își recreeze acea stare rugându-l blând să descrie acel loc sau situație. Cum arăta, ce culori erau prezente, dacă exista un miros specific, cum s-a simțit în acel moment. Îl vom ajuta astfel, folosindu-și toate simțurile, să își recreeze acea stare de relaxare pe care a experimentat-o la un anumit moment și să înlocuiască stresul prezent cu acea stare de relaxare.
Concentrarea pe alte activități. În general pe activități simple ce nu necesită un nivel de implicare sporit. În funcție de vârsta copilului aceste activități pot fi: număratul până la un anumit numar convenit, înșiruirea numerelor pare/impare până la un anumit numar, a zilelor săptămânii, a lunilor din an, etc.
- Prin încurajarea discuțiilor libere legate de evenimentele sau gândurile ce au dus la această stare.
Putem folosi întrebări deschise. Îi putem ruga să deseneze sau să scrie, în funcție de vârsta copilului și de sistemul fiecăruia de reprezentare.
- Analizând programul copiilor.
Acesta poate fi prea încărcat și copilul poate percepe acest lucru ca o presiune constantă asupra sa. Dicutați cu copilul pentru a afla care dintre activitățile pe care le face îi fac plăcere și găsiți împreună modalități de a le exclude pe cele ce nu îi aduc bucurie și satisfacție. Să nu uităm că și plictiseala copiilor este benefică.
- Petrecând mai mult timp cu copilul, bucurându-ne de starea de a fi.
Fără niciun scop anume: o plimbare în parc, o îmbrățișare îndelungată, vizionarea unui film, orice activitate menită să vă relaxeze și să vă apropie. Implicați-vă copiii în activități comune care să le aducă o stare de bine: spuneți glume, jucați jocuri, faceți sport împreună, participați la acțiuni de voluntariat. A-i ajuta pe alții reprezintă o metodă foarte bună de a uita de propriile griji sau de a realiza adevarătele dimensiuni ale propriilor griji.
Nu în ultimul rând să nu uităm că suntem modelele copiilor noștri. Dacă noi nu putem face față stresului va fi dificil să îi încurajăm pe ei în acest sens.
sursă foto: unsplash.com
