Care este diferența dintre un copil pregătit pentru a face față experiențelor ce viața are să i le ofere și un copil ce va sta mereu în umbră? Între un copil orientat pe gasirea unor soluții și un copil ce se va confrunta în permanență cu probleme pe care nu va fi capabil să le rezolve singur?
Diferența ar putea-o face capacitatea de dezvoltare a unor abilități fundamentale pentru individ. Fundamentale în contextul eficientizării vieții și a îmbunătățirii relațiilor sale. Iar aceste abilități sunt abilități ce țin de dezvoltarea socio-emoțională a individului. Țin de recunoașterea și gestionarea propriilor emoții, de dezvoltarea empatiei și compasiunii, de capacitatea de a lua decizii responsabile și de a face față situațiilor conflictuale într-un mod etic și constructiv.
Practic, sunt acele abilități ce ne ajută să:
- să ne recunoaștem emoțiile, să avem capacitatea de a le numi și controla
- să ne calmăm atunci când lucrurile scapă de sub control
- să ne creștem capacitatea de autocunoștere, să conștientizăm resusele și aptitudinile pe care le avem
- să dezvoltăm relații sociale
- să evităm stările conflictuale
- să soluționăm eventualele conflicte într-un mod respectuos și responsabil
- să luăm decizii corecte acționând într-un mod responsabil și empatic
- să fim conștienți de propriile valori, de ceea ce ne motivează și să acționăm în consecință
Deși par lucruri de bun simț, în contextul actual, dezvoltarea acestor abilități este parcă mai necesară ca oricând.
Mulți dintre noi am crescut știind ce urma să facem în viață, urmărind dezvoltarea capacităților în vederea unei meserii viitoare predefinite. Meserii în cadrul cărora abilitățile cognitive erau cele mai importante. Situația actuală aduce însă o schimbare pentru viitor. Schimbare la care copii noștri trebuie să se adapteze. Apar meserii noi, oamenii recurg tot mai des la reconversie profesională. Datorită tehnologizării masive, multe dintre meseriile de acum nu vor mai exista în viitor. Nu mai sunt necesare doar abilitățile cognitive. În viitor se va pune accent tot mai mult pe abiitățile ce țin de inteligența emoțioală.
Totodată, pare din ce în ce mai greu să dezvoltăm aceste abilități în copiii noștri. Dacă pe vremea noastră, prin joc, ne dezvoltăm în mod inconștient aceste abilități, copiii noștri sunt tot mai puțin expusi acelor situații care să îi ajute să își dezvolte inteligența emoțională.
Copiilor le este greu să recunoască și să definească emoțiile prin care trec
Le este greu să își exprime emoțiile în mod echilibrat și să poată analiza intensitatea emoțiilor pe care le trăiesc. Un mod simplu de a-i sprijini în acest sens este de a le pune la dispoziție, undeva la vedere, un tablou al emoțiilor. Tablou în care fiecare emoție să fie definită și să fie reprezentată. Fie prin culoare, fie printr-un animal sau un fenomen al naturii sau un sunet. Putem apoi , foarte ușor, să discutăm cu ei despre emoțiile prin care trec. Este tristețe sau supărare? Este furie? Și dacă da, cum este această furie? Ca un leu, ca un câine, ca o pisică? Este neagră? Este mov? Este albastră? De unde vine această furie?
Astfel copiii vor învăța încă de mici să denumească emoțiile. Vor învăța să își controleze sentimentele cu valență negativă, să știe ce anume le produce, ce le intensifică, ce anume le poate potența.
Copiii reacționează instinctiv
Și au nevoie să învețe că acțiunile pe care le întreprind îi pot afecta și pe ei și pe ceilalți. Și drept urmare trebuie să își asume responsabilitatea acelor acțiuni.
Dezvoltarea socio-emoțională presupune însușirea acestor abilități ajutându-i pe copii să își observe comportamentul. Pentru ca mai apoi să îl poată corecta atunci când devine deranjant pentru ei sau pentru cei din jur. Treptat ei învață să facă față stresului și frustrării, să se autodisciplineze și să își controleze impulsivitatea. Învață să ia decizii responsabile analizând cu atenție situațiile și anticipând consecințele comportamentelor lor.
Prin autocunoștere devin conștienți de propriile capacități și limitări
Învață să spună NU și să își asume aceste decizii atunci când nu vor să fie implicați în comportamente sau acțiuni periculoase sau pe care nu le agreează. Învață să ceară ajutorul atunci când au nevoie. Și știu că acest lucru nu este o manifestare a slăbiciunilor ci, din contră, a capacității de autocunoaștere și asumare.
Dezvoltându-și autocontrolul, copiii își dezvoltă capacitatea de concentrare și de creștere a atenției. Încep să își stabilească obiective și să își organizeze și prioritizeze sarcinile în așa fel încât să își atingă obiectivele eficientizându-și timpul.
Deși de numesc ablități socio-emoționale, însușirea acestora duce implicit la îmbunătățirea performanețelor academice, la o evaluare corectă a efortului depus și a propriilor competențe. În timp sporind gradul de realizare profesională.
Niciun om nu este o insulă
Și mulți părinți observă asta după ce copiii au fost integrați într-o colectivitate. Observă cum aceștia încep să își dezvolte capacitățile de relaționare cu cei din jurul lor. Să își îmbunătățească asertivitatea, empatia, construind relații sănătoase atât cu cei de vârsta lor cât și cu cei de vârstă adultă. Învață să comunice ce gândesc, ce simt, care le sunt nevoile. Învață să asculte, să primească și să ofere feedback. Vor putea să observe și să înțeleagă emoțiile și mesajele non-verbale ale celor din jur fiindu-le astfel mai ușor să analizeze posibilele surse ale unor conflict. Învață să caute soluționarea problemelor într-o manieră constructivă.
Studiile au dovedit că dezvoltarea acestor abilități socio-emoționale duc la o creștere a coeziunii în cadrul grupurilor. Copiii ce învață de mici aceste aptitudini sunt mult mai capabili să lucreze, să coopereze, să stabilească atribuții în cadrul unui grup, să respecte dreptul de a vorbi și a fi auzit al fiecărui membru al grupului. Devin mai puțin egoiști, încurajând și apreciind contribuțiile fiecăruia și nu doar a sa. Învață să împărtășească lucruri și idei, să arate respect, grijă și bunătate față de ceilalți.
Inteligența socio-emoțională poate fi învățată
Toate aceste abilități socio-emoționale pot fi foarte usor dezvoltate în copii. În primul rând prin puterea exempului și joacă. Fiecare moment petrecut împreună cu copiii poate fi un prilej bun de exersare a acestor abilități. O plimbare în timpul căreia să analizăm emoțiile pe care le avem și cum le resimțim. Povești legate de interacțiunile pe care le-au avut cu alți copii, cum au reacționat, cum le-ar fi plăcut să reacționeze, de ce? Care a fost impactul asupra celorlalți? Ce le place să facă, de ce? Povești personale despre comportamentul nostru în diverse situații.
Niciodată nu suntem prea bătrâni să ne jucăm, o vorba spune chiar că îmbătrânim din cauza faptului că uităm să ne mai jucam. Să reîncepem deci joaca alături de copiii noștri, să îi învățăm să își asume roluri, să ia decizii, să analizeze situațiile în care sunt puși, să țină cont de nevoile și calitățile celorlalți, urmându-și obiectivele.
Vi se pare o sarcină greu de dus? Putem face o încercare, mai ales dacă ne propunem pași mici. Joacă, ascultare, exemplu în fiecare zi, exersându-ne și noi alături de ei abilitățile socio-emoționale.
sursă foto: unsplash.com
