Nu vedem pădurea din cauza copacilorCitire articol în aproximativ: 2 min

Nu vedem pădurea din cauza copacilor

În fiecare zi suntem bombardați cu o sumedenie de informații. Sunt lucruri pe care le vedem, le auzim, situații la care suntem expuși. Și multe dintre acestea ne pot fi cu adevărat de folos…dacă… le-am acorda atenție!

De-a lungul timpul însă, cu toții am dezvoltat ceea ce numim atenție selectivă. Cu alte cuvinte, am învățat să selectăm dintre toate aceste informații doar pe cele ce servesc scopului nostru. Sau pe cele ce se potrivesc cu percepția noastră despre lume. Restul, devin deșeuri și sunt în totalitate ignorate.

Sunt convinsă că și voi, ca și mine, treceți zilnic pe lângă aceleași chioșcuri de ziare sau magazine fără a putea să vă amintiți acum fața vânzătorului. Și asta probabil pentru ca nu ați fost niciodată interesați să cumpărați un ziar sau alt obiect de la respectivul magazin. Și pînă la urmă nu este nimic grav în a nu-ți aminti fața vânzătorului de ziare. Dar dacă acest comportament de selecție a informației ce circulă pe lângă noi, ne face să ignorăm aspecte importante? Aspecte ce ne-ar fi de un real folos în viață?

De multe ori suntem atât de preocupați încât evităm să ne gândim sau să acceptăm că am putea să ne luăm un timp pentru contemplare. Să ne oferim timp pentru a fi prezenți. Iar această fugă de prezență are rădăcini adânci în subconștient. Și este legată de teama noastră de a privi lucrurile în adevărata lor esență. Este mult mai inconfortabil să ne punem problema de ce ne identificăm atât de mult cu job-ul pe care îl avem, de ce ne simțim pierduți în afara acestei identități, decât să continuăm să ne focusăm exclusiv pe munca noastră, făcând ore suplimentare în detrimentul vieții personale.

Ceea ce “sprijină” foarte mult acest proces de atenție selectivă este și tendința noastră de a judeca și cataloga rapid oamenii, situațiile și contextele în care ne aflăm. Ne formăm foarte rapid o părere, de multe ori pe un fond emoțional venit din evenimente trecute, și rămânem captivi acestei prime impresii. “Am participat odată la un seminar pe anumită temă, nu mi-a plăcut, nu mai iau în considerare o noua încercare”. Nu ne punem problema că poate disconfortul nostru a fost legat de calitatea și abilitățile trainerului, de modul de prezentare, de interesele noatre de la acel moment. Etichetăm tema ca și neinteresantă și o scoatem din raza noastră de percepție.

Și dacă am privi viața printr-o rază a percepției mult mai deschisă?

De multe ori, prinși în această realitate creată de percepția noastră selectivă, pierdem aspecte importante ale vieții. De multe ori informații, sau oportunități, sau persoane pe care le ignorăm, ne pot fi de real folos în a trăi o viață mai împlinită. Ne putem deschide în fața unor abordări diferite, dar poate de succes. Putem învăța lucruri noi, putem împărtăși momente unice, putem trăi experiențe noi.

Iar în practică lucrurile stau foarte simplu:

  • Putem deveni mai receptivi față de persoanele cu care ne intersectăm. Ne putem acorda timp să îi observăm, să îi ascultăm, să fim cu adevărat interesați de povestea lor
  • Ne putem permite să ne arătăm vulnerabili și autentici în fața celor din jur. Și putem face asta vorbind deschis despre ceea ce ne interesează, ne preocupă, împărtășind ceea ce suntem cu adevărat
  • Putem aloca timp pentru a observa ceea ce se întâmplă în jurul nostru
  • Putem cere părerea celor din jur. De multe ori, lucrurile se văd altfel din afară, iar această perspectivă ne poate fi de folos
  • Putem evita să trecem prin viața de zi cu zi vorbind la telefon. Sau fiind captivi ai rețelelor de socializare. Adevărata viață este cea care se întâmplă în jurul nostru, nu în ecranele telefoanelor noastre
  • Ne putem întoarce la joacă. Joaca este o modalitate foarte bună de a ne conecta cu bucurie la prezent și la oamenii ce fac parte din viața noastră.

A fi receptiv față de ceea ce se întâmplă în viața noastră, fie că suntem participanți activi sau doar simpli trecători, poate face o mare diferență în gradul de satisfacție pe care îl resimțim față de ceea ce trăim.

Azi ai fost singur în pădure sau mai erau copaci în jurul tău?

sursă foto: unsplash.com

Categorii Inteligența Socio-Emoțională Mindfulness
Alexandra Dimoftache

Alexandra Dimoftache, mai mult decât am fost ieri și mai puțin decât voi fi mâine! Sunt Coach Transformațional, Trainer Circle of Security, Master Practitioner NLP, studiez Psihologia si Mindfulness-ul. Mă bucur de "aici și acum", caut sensuri, îmbrățișez viața, construiesc spații de reflecție pentru frumusețea și profunzimea celor din jurul meu. Zâmbesc, iubesc oamenii și nu uit sa privesc cerul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *