Atunci când copiii se plâng că se plictisesc, noi părinții intrăm în panică. Și încercăm să găsim soluții considerând, în mod eronat, că plictiseala este nocivă. Fie cădem pradă lipsei timpului liber sau comodității și le oferim un telefon sau o tabletă ca să își ocupe timpul liber. Fie ne preocupăm intens ca și ei “să fie preocupați”. Le stabilim zilnic fie activități sportive, fie educative sau artistice – câteodată chiar mai multe în decursul aceleiași zile.
Toate aceste activitați, mai ales cele către care copilul are o înclinație, fără dubiu, duc la o dezvoltare mai bună la nivel cognitiv, cultural și social. Cu toate acestea, copiii, ca și noi adulții, au nevoie să se și plictisească. Plictiseala are valențele ei bune. Copiii au nevoie de momentele lor în care “nu au ce să facă”. Pentru că acestea sunt de fapt momentele în care ei își crează o lume interioară plină de imaginație, de introspecție, de unde își adună o multitudine de resurse interioare.
Este plictiseala bună sau rea?
Mulți părinți se simt vinovați de faptul că al lor copil se plictisește sau pierde timpul. Și asta pentru că suntem obișuiți ca și adulți să facem mereu câte ceva. Trăim cu convingerea ca fără efort nu putem realiza nimic în viață și de multe ori această impresie este greșită.
Dacă însă am privi aceste momente de plictiseală ca pe o oportuniate și nu ca pe o problemă care trebuie rezolvată?
Majoritatea părinților își doresc pentru copiii lor ca aceștia să devină adulți independenți, cu discernământ și inițiativă. Și în acest sens se preocupă intes să le ocupe acestora și ultima bucățică de timp liber. Contrar așteptărilor însă, nu fac decât să îi transforme în niște adulți dependenți de stimuli externi. Atât în ceea ce privește activitățile în care se implică cât și în ceea ce privește obiectele deținute. Se vor considera împliniți doar prin ceea ce fac și mai puțin pentru ceea ce sunt.
Plictiseala nu este bună sau rea, plictiseala este necesară, este izvorul imaginației și al creativității.
Încă de mici, copiii au capacitatea de a-și dezvolta singuri creativitatea. Sunt convinsă că oricine este părinte cunoaște cele mai îndrăgite jucării ale unui copil mic: cutiile de orice fel, lingurițe de lemn, bețele și pietrele din parc, sticlele goale, pungile de plastic. Nu au nevoie de jucării scumpe și sofisticate. Copiii noștri au capacitatea de a-și crea singuri jocuri și jucării din cele mai simple obiecte. Și de a se bucura de joaca improvizată cu aceste obiecte.
De ce se plâng totuși copiii de plictiseală?
- Pentru că sunt obișnuiți să petreacă timpul pe tablete si telefoane. Au astfel doar calitatea de simpli utilizatori ai unor device-uri, o calitate pasivă care nu stimulează inițiativa și creativitatea.
- Pentru că li s-au pus la dispoziție prea multe jucării astfel încât acestea nu mai reprezintă un interes pentru copil.
- Pentru că au un program mult prea încărcat și structurat încât sunt prea obosiți să poată găsi activități distractive de făcut în timpul liber.
- Pentru că nu au un partener de joacă.
- Pentru că simt nevoia de conectare cu părinții.
Ce putem face noi, ca și părinți, atunci când copiii se plâng de plictiseală?
În primul rând să ne deconectăm pentru câteva minute de la activitatea în care suntem implicați și să le acordăm atenție. Le putem oferi fie o îmbrățișare, fie o discuție, fie să ne implicăm împreună într-o activitate comună (dacă timpul ne-o permite) pe care aceștia să o finalizeze singuri – să deseneze, să bricoleze, să reordoneze caietele în birou sau jucariile în dulap. Copiii au nevoie de aceste reîncărcări cu dragoste și energie de la părinții lor.
Să le prezentăm aceste momente ca pe niște momente de care pot beneficia și nu ca pe un timp pierdut. Acest lucru îl putem face cel mai bine prin puterea exempului arătându-le că și noi avem nevoie de un timp al nostru în care să ne lăsăm mintea și gândurile să se odihnească fără un scop anume. În care să ne reconectăm la pacea noastră interioară.
Să le punem la dispoziție diverse materiale din care aceștia să poată construi diverse jocuri și machete, stimulându-le astfel creativitatea, să le oferim sugestii de petrecere a timpului liber fără a le impune anumite activități, lăsându-le libertatea de a alege.
Să îi sprijinim în descoperirea resurselor interioare mai mult decât să le oferim obiecte cu valoare materială. Cum putem face asta? Prin plimbări în parc în care să îi încurajăm să ne povestească diverse lucuri pe care le observă în jurul lor. Putem vedea astfel cât de prezenți și deschiși spre observare sunt. Prin vizite la muzee, prin inventarea de jocuri noi. Prin experiențe noi la care îi expunem. Vom dezvolta astfel în copiii noștri curiozitatea, creativitatea, capacitatea de obeservare și analiză, perseverența. Calități ce îi vor însoți toată viața ajutându-i să se transforme în adulți fericiți și împliniți.
Să le dăm ocazia de a decide singuri cum să își organizeze timpul liber hrănindu-și pasiunile. Pasiunile descoperite la timp și sprijinite pentru dezvoltare sunt poate cel mai bun cadou pe care îl putem face copiilor.
Să reînvățăm deci să ne și plictisim, să ne bucurăm de momentele în care nu trebuie să facem nimic, să ne conectam la noi și la lumea din jur și să ne bucurăm de clipa pe care o trăim
Sursă foto: unsplash.com
