Prezentul este acel spațiu între un trecut ce nu ne mai aparține și un viitor incert. Undeva, între amintirile noastre despre trecut și proiecțiile despre viitor, se întâmplă viața noastră. Aici, în prezent.
Ne plângem că timpul trece prea repede, că viața este prea scurtă. Uităm însă că viața noastră constă în aceste momente de ACUM. Acum și aici putem să aducem echilibru și împlinire în viața noastră, acum și aici putem simți cu adevărat că trăim.
De multe ori trecutul ne stârnește sentimente de vinovăție, resemnare sau regret iar gândurile prezente despre viitor ne transmit o stare de anxietate.
În momentul care conștientizăm că a trăi în prezent, bucurându-ne de fiecare clipă așa cum este aceasta, aducem în viața noastră echilibrul, certitudinea și bucuria.
Stiți acele ilustrații cu o balanță pe care, în permanență se plimbă între extreme o bilă? Acea balanță suntem noi și gândurile noastre. O balanță ce se înclină în permanență fie spre trecut, fie spre viitor. Și trecem prin clipa prezentă fără să ne dăm seama sau să ne bucurăm de ea.
Este foarte adevărat că trecutul reprezintă o bogată sursă de învățare, conține amintirile și sursa tuturor emoțiilor noastre. La fel, gândurile despre viitor ne pot însufleți optimismul, determinarea și ambiția. Putem deci folosi trecutul și viitorul ca și resurse, reurse pentru a trăi în prezent.
Captivi ai trecutului
“Timpul trece prea repede”. Noi însă nu ne trăim timpul. Pendulăm în permanență între amintiri și proiecții. Retrăim experiențele din trecut, unele dintre ele neplăcute sau chiar traumatizante continuând să aducem în prezent anxietate, regrete și îngrijorări. Nu învățăm din trecut ci devenim captivi ai trecutului. Chiar dacă nu ne mai putem aminti experiențele pe care le-am avut, impactul emoțional pe care acestea l-au generat va rămâne întipărit în memoria noastră emoțională. Ne lăsăm purtați de emoțiile trecutului sârnite de situații similare cu cele din trecut. Și ne lăsăm copleșiți de melancolie, vinovăție, regrete. Emoții ce ne limitează capacitatea de a judeca și de a ne raporta obiectiv la situația prezentă. Ține numai de noi și de capacitatea noastră de a ne gestiona emoțiile, de a învăța să trăim în prezent, pentru a ne bucura de ceea ce are prezentul de oferit, fără să lăsăm experiențele trecute să îl invadeze.
Faptul că am eșuat în trecut nu înseamnă că se va întâmpla și în prezent sau în viitor. Aici și acum putem alege să privim eșecurile din trecut ca și oportunități de învățare care ne-au adus unde suntem acum și nu ca pe o lipsă a valorii noastre personale.
Când trăim în prezent eliberăm trecutul și implicit și emoțiile ce vin din trecut…și…încetul cu încetul, învățăm să fim liberi și prezenți.
Abonează-te la newsletter-ul Mindful Society și vei primi Chestionarul Calator în timp . Vei putea vedea astfel cât de prezent ești in viața ta.
sursă foto: unsplash