Cum poți preda mindfulness copiilor

A preda mindfulness-ul către copii, a-i împrieteni pe aceștia cu noțiunea de mindfulness nu presupune rigoare, reguli și constrângeri ci joacă, acceptare și bucurie. Să nu uităm că starea de prezență conștientă, de clipă trăită pe deplin, este cel mai des întâlnită la copii.

Un copil ce ce a învățat principiile mindfulness-ului este un copil calm, echilibrat, conștient de propriile emoții și trăiri. Este un copil ce nu se grăbește să catalogheze lucrurile ca fiind bune sau rele. Este un copil ce are o atitudine curioasă, observatoare, cu o minte și o inimă împăcată și liniștită.

Și nu, a fi mindful nu este echivalent cu a sta nemișcat. A fi mindful presupune a fi conștient de ceea ce se întâmplă în interiorul și în exteriorul tău, în orice moment. Iar atunci când ai o activitate ce nu presupune multă agitație, dar și atunci când corpul tău se află într-o continuă mișcare.

Mișcarea exterioară nu are nimic de a face cu calmul și echilibrul exterior. Educându-le mintea și sufletul spre a deveni cel mai eficace observator, copii și persoanele din jurul lor vor observa treptat, pe masura ce practica mindfulness-ului va deveni o obișnuință, cum atitudinea, acțiunile și comportamentele lor se vor schimba radical.

Care sunt pașii ce ar trebui urmați pentru a-i învăța pe copii practica mindfulness-ului?

Înainte de a preda mindfulness copiilor trebuie să ne asigurăm că ne-am însușit noi aceste practici. Că le-am acceptat și integrat în viața noastră de zi cu zi. Copiii învață ceea ce văd, prin urmare comportamentul nostru vis-à-vis de ei va fi cel mai puternic factor de influență în însușirea tehnicilor de mindfulness.

Copiii învață prin joacă! Orice tehnică de mindfulness poate fi predată prin joacă. Copii vor simți astfel că și cel care se află în fața lor este la același nivel cu ei. Același nivel de de curiozitate, de încântare, de implicare – un adevărat partener de învățare și joacă. Mindfulness-ul nu este despre a fi față în față, despre a preda și a primi, este despre a fi acolo împreună. Și copiii trebuie să simtă asta. Ajungem la mintea copiilor cucerindu-le sufletul.

Copiilor le place rutina, au nevoie de ea pentru a se simți în siguranță. Creați un moment zilnic, de preferat la aceași oră, în care să practicați mindfulness-ul. Mindfulness-ul este despre curățenia minții. Iar curațenia interioară presupune și curățenie exterioară. Pregătiți momentul de practica, într-un mediu ordonat, curat, adecvat acestei practici. Copiii trebuie să fie pregătiți fizic și emoțional pentru această practică. Asigurați-vă că sesiunea de minfulness să nu fie întreruptă. Un moment extrem de tensionat nu este un moment bun pentru a începe practicarea mindfulness-ului. La fel și o stare fizică proastă ne poate deturna de la scopul nostru. Deși ca și adulți mindfulness-ul ne ajută în reglarea organismului, pentru copii, la început de drum, este necesară existența unei stări fizice bune sau echilibrate. La fel, și existența unor nevoi fiziologice urgente poate fi un factor perturbator. Asigurați-vă că nimeni nu are nevoie la toaletă sau nu le este sete sau foame.

Împărtășirea experienței proprii poate însemna un prim pas în această practică. Copii sunt curioși și simt nevoia de a li se oferi exemple. E încurajator pentru ei să le împărtașim experiențele noastre. Atât pe cele bune cât și pe cele mai puțin bune, pe care le-am acceptat și integrat. Este important pentru ei să știe că și noi am fost ca și ei. Că noi am deprins aceste tenhici mai târziu iar ei au acest avantaj de a le integra încă de la această vârstă.

Copiii își pierd foarte repede răbdarea. A-ți propune să exersezi zilnic jumătate de oră de mindfulness cu copiii este un obiectiv greu de îndeplinit. Și care, pe de altă parte, ar putea genera în copiii respectivi mai multă frustrare decât rezultate îmbucurătoare. Cu pași mici se cucerește lumea. Câteva minute zilnic – care să conțină tehnici diferite de ascultare, respirație, atenție coșntientă, urmate de împărtășirea experienței fiecăruia, reprezintă un start mai mult decât bun.

Nu toți copiii sunt încântați de stafide. Nu am cunoscut însă până acum un copil căruia să nu îi placă ciocolata. Din când în când, pentru a atrage atenția asupra importanței nutriției și a mâncatului conștient, puteți exersa cu copiii meditația stafidei. Încercați însă să înlocuiți stafida cu o bucățică de ciocolată. Pe lângă conștientizarea plăcerii de a mânca, de a savura fiecare aliment, copiii vor învăța să mănânce pe îndelete dulciurile. Să se bucure de gustul și aroma lor fără să caute să mănânce cantități în exces.

Cum te poți adresa copiilor în cadrul unei scurte sesiuni de mindfulness

Copiii se bucură când le vorbim pe limba lor, când folosim expresii apropiate de limbajul lor uzual. În funcție de vârsta copiilor, putem folosi expresiile de mai jos sau le putem adapta:

Bucurați-vă de prezența voastră aici și acum, relaxați-vă corpul, mintea, încercați să pătrundeți cu ochii minții în interiorul corpului vostru. Vedeți ce se întâmplă acolo. Cum simțiți spațiul exterior din jurul vostru, respirati profund.

Încercați să cuprindeți cu atenția felul în care simțiți fiecare parte a corpului vostru, modul în care respirația intră și iese prin fosele nazale. Modul în care abdomenul se mișcă odată cu fiecare respirație. Ascultați cu atenție zgomotele produse de corpul vostru și zgomotele existente în jurul vostru. Poate și respirația celui de lângă voi, sau zgomotul produs de căderea unui obiect sau închiderea unei uși.

Nu încercați să alungați aceste senzații și sunete ci doar fiți atenți la ele, la modul în care le simțiți. Puteți pune mâna pe stomac sau pe piept pentru a simți cum se mișcă acestea odată cu respirația voastră.

(Folosiți un clopoțel de meditație) Acum concetrați-vă atenția pe sunetul creat de clopoțel și ascultați-l până când acesta dispare complet, amintindu-vă să respirați cât mai profund.

În liniște, ridicați mâna atunci când nu mai auziți zgomotul clopoțelului.

Treptat, bucurându-vă de prezența voastră, a spațiului din jurul vostru și al celor ce vă însoțesc, reveniți aici și acum, luând cu voi starea de prezență conștientă pe care a-ți experimentat-o în aceste minute.

La final este foarte important să încurajați împărtășirea experienței într-o manieră non-critică – “Acum aș vrea să împărtășesc cu voi ceea ce am simțit / trăit în aceste câteva minute”