Ce vrei sa te faci când vei fi mare? Cred că este una dintre întrebările ce ne-au marcat copilăria și continuă să o marcheze pe cea a copiilor noștri. Nu prea știam noi bine cu ce se mănâncă lumea asta dar ar fi trebuit la acest nivel să ne fi conturat o idee despre ce ne-ar fi plăcut să facem ca și adulți. Foarte bine! Este bine să îi învățăm de mici să își propună obiective în viață și să urmărească și împlinirea lor. Insistând însă cu această întrebare oare nu le creem obișnuința spre a privi mereu mai departe, spre viitor, uitând să trăiscă clipa prezentă?
Aud foarte des printre adulții din jurul meu expresii precum: “Când vor mai crește copiii voi începe să merg mai des la teatru. Când voi ieși la pensie voi călători mai mult. Când o să am mai mult timp liber mă voi vedea mai des cu prietenii….”. Nu vă sună această amânare permanentă a unor lucruri ce stau în puterea noastră, ca o fugă de clipa prezentă în așteptarea clipei perfecte ce va veni? O deconectare de la viața noastră?
Așteptarea unei clipe viitore ne deconectează de la prezent
Dar dacă acea clipă perfectă din viitor nu va mai veni? Dacă orbiți de promisiunile viitoare uităm să trăim toate acele clipe perfecte ce sunt acolo lângă noi? E mai dificil să regizezi logistica pentru o ieșire la teatru în doi când ai copii mici, stiu foarte bine. Dar nu e imposibil! Și acea ieșire, creează premizele unei alte ieșiri, și unei alte ieșiri. Astfel încât, atunci când copii au crescut noi să ne fi bucurat deja, în cantități mai mici de toate acele clipe perfecte ce erau chiar acolo lângă noi.
Am auzit pe cineva ce stătea relaxat pe iarbă privind cerul, spunând: “Ce frumos ar fi să fiu acum în vacanță!”. Am rămas cumva surprinsă pentru că persoana respectivă mi se părea că se bucură și trăiește din plin acea clipă. Și am realizat atunci cât de ușor ne sabotăm noi acele clipe perfecte de trăire autentică, relaxată, deplină. Și astea în așteptarea unei clipe care este foarte departe. Și sunt convinsă că, în urma acestei așteptări prelungite și ignorări a lucrurilor frumoase pe care le trăim zi de zi, provine și nemulțumirea permanentă față de tot ce ni se întâmplă și stresul pe care îl acumulăm în exces.
Uităm de bucuriile mici ce le avem la dispoziție în fiecare clipă. Ne bem cafeaua în grabă. Ne zorim copiii să iasă din casă. Nu mai avem capacitatea de a asculta și de a fi acolo pentru cei din jurul nostru. Uităm până și să mai respirăm corect. Și toate acestea sunt “clipele noastre perfecte”! Tihna savurării unei cafele. Bucuria de a ne însoți copiii la școală sau activități. Plăcerea de a ne înconjura de oameni dragi și satisfacția de a învăța de la fiecare dintre ei câte ceva. Fericirea de a respira și de a ne bucura de tot ceea ce ne înconjoară.
E la îndemâna noastră să ne recâștigăm conștient “clipele noastre perfecte”
- Meditând! Chiar și câteva minute pe zi. Meditația ne readuce atenția asupra lumii noastre interioare. Ne conturează creierul, ne crește capacitatea de a fi mai prezenți în viața noastră, de a trăi conștient.
- Aducând o doză de relaxare în ritmul alert al zilei. Am scris despre multitasking și cât de mult ne afectează viața această atât de apreciată aptitudine.
- Cultivând rezonanța și conectarea. Intrând în rezonanță cu cei din jurul nostru și cu ceea ce facem. Putem astfel să trăim cu adevărat bucuria prezenței și a acțiunii.
- Învățând să ne disociem. Tindem să ne asociem periculos de mult cu ritmul agitat al vieții noastre și trăim cu convingerea că lucrurile s-ar destrăma și lumea ar sta în loc dacă nu menținem acest ritm. Disociindu-ne și privind lucrurile dintr-o perspectivă generală descoperim că lucrurile vor sta la fel iar noi ne vom crește capacitatea de a ne bucura de ceea ce ni se întâmplă.
- Dezvoltându-ne capacitateade a lua decizii. Suntem perfect capabili să luăm decizii profesionale, decizii cu privire la viața copiilor noștri. Câteodată luăm decizii și în ceea ce îi privește pe cei din jur. Nu suntem însă capabili să luăm decizii în ceea ce privește viață noastră personală. Nu putem spune STOP. Ne temem să refuzăm, să amânăm, să ne regândim viața. Nu este necesar să luam decizii majore, este suficient să facem pași mici în direcția corectă.
Și dacă realizăm că viața este formată din mici clipe perfecte, acea clipă perfectă pe care o căutăm va fi doar o încununare a lor.
“Viața este ceea ce ni se întâmplă în timp ce noi ne facem planuri ”
Sursa foto: unsplash.com
