Cât sunt mici copii nu au capacitatea de a face față cât mai echilibrat valului de emoții, stări și sentimente la care sunt supuși zilnic. Dacă este să fim sinceri, trebuie să recunoștem că și nouă ca și adulți ne este de multe ori greu să ne stăpânim emoțiile.
În majoritatea cazurilor însă, copiii nici nu sunt conștienți de aceste stări și emoții. Pentru a putea conștientiza o emoție sau un gând ei trebuie să se afle într-o stare propice. Și această stare este o stare de calm, de conștientizare a prezenței lor și a spațiului în care aceștia se află.
Vâslind în ape tulburi
Daniel Siegel, profesor de neuroștiințe, compară starea de sănătate mentală cu un râu pe care plutești cu barca având o întelegere clară a sinelui. A lumii din jur și a oamenilor din viața noastră. Într-o parte a acestui râu este o stare de haos și dezorganizare, iar pe cealaltă parte a râului este o stare de rigiditate și control exagerat. Stare ce îți limitează capacitatea de adaptare. Ideal ar fi ca fiecare dintre noi să iși vâslească barca cât mai central fără a fi atras prea mult de vreunul din cele două maluri.
În majoritatea cazurilor însă, copii tind să fie atrași fie de un mal fie de altul. Și aceasta se întâmplă din considerente bilogice. Creierul lor nu este complet dezvoltat și integrat, astfel că, reacțiile lor sunt de cele mai multe ori instinctuale, emoționale, fără a fi integrate cu partea rațională a creierului. Fie sunt prea rigizi, fie prea haotici.
Cum procedăm însă pentru a ne calma copiii?
Cu toții am asistat la stările de agitație incoerentă ale copiilor noștri sau la reacții total iraționale în diverse situații. Și de multe ori am fost și noi atrași în aceste stări sau ne-am simțit neputincioși.
Primul pas spre rezolvarea problemei este aducerea copilului într-o stare de calm. Stare care să ne permită conectarea cu aceștia și începerea unor discuții care să ducă la conștientizarea problemei reale și rezolvarea acesteia.
Cum putem obține însă starea de calm
Iată 5 metode folosite în mindfulness pentru inducerea calmului, conectarea cu sinele și sporirea gradului de atenție
- Ancorarea în propria respirație. Stând în picoare, sau șezut sau culcat, îi coordonăm pe copii să respire profund ținând o mână pe stomac – sau folosind un obiect (poate fi o carte sau o jucărie) pe care îl poziționăm pe stomac. Putem urmări cum acesta se ridică și coboară cu fiecare respirație. Respirăm profund alături de ei în timp ce încercăm să le concentram atenția către respirație. Cum o simt. Cum iși simt stomacul. Unde simt respirația. Cum se simt când expiră. Cum se simt când inspiră. Astfel, încetul cu încetul, copii își mută atenția de la starea de agitație reactivă la o stare relaxată. Ajutând aerul să oxigeneze creierul și să devină tot mai atenți la propria respirație, la propria persoană, la locul și contextul în care se află.
- Ancorarea pe un punct sau obiect fix aflat în raza lor vizuală. Totul se întâmplă prin joacă. Putem întreba copilul care este animalul cu vederea cea mai bună. Vom primi cu siguranță diverse răspunsuri. Și îi vom ruga atunci sa își transforme privirea în privirea acelui animal și să se uite cu atenție la un punct sau obiect. Îi vom provoca să își concentreze atentia cât mai mult timp asupra punctului respectiv. Este iarăși o modalitate de a-și transfera atenția de la starea în care se află la o stare conștientă și focusată.
- Respirațiile însuflețite. Încurajând copiii să respire ca un fluture. Deschizând larg brațele și închizându-le la loc. Sau ca Spiderman, aducând brațele deschise din spate către piept. Sau ca delfinul ridicând brațele deasupra capului și aducându-le în jos către interior ca și cum ar plonja în apă. Sau ca o statuie, încercând să stea nemișcati. Și să observe în timp ce respiră modul în care corpul lor este mișcat de către respirație. În acest mod își vor calma sistemul nervos și își vor disipa energia acumulată.
- Concentrarea atenției pe un sunet. Îi rugăm să facă liniște perfectă pentru câteva secunde și să audă un sunet din mediul înconjurator. Sau îi rugăm pe ei să ne spună ce aud. “Sssstttt…hai să facem puțină liniște….ce auzi? Auzi ceva? Hai să ne concentrăm? Ce sunet auzi?” Aura de mister îi stârnește copilului interesul astfel încât să își mute atenția de la starea de agitație la focusarea pe sunetul ce îl aude sau îI poate auzi. Dacă respectivul copil este mai atent la zgomote decât la imagini aceasta poate fi o practică alternativă a ancorării pe un punct fix, pentru acești copii.
- Îmbrățișarea. De multe ori, o descărcare nervoasă a copiilor are de drept cauză lipsa conectării cu noi, persoanele semnificative din viața lor. Și atunci o metodă foarte bună de calmare este aceea de a-i îmbratișa. De a le oferi siguranța brațelor noastre astfel încât să se poată relaxa și să elimine tensiunea. Putem însoți îmbrătișarea și de exerciții de respirație sau de concentrare pe bătăile inimii.
Explicațiile primite îi ajută să proceseze emoțiile trăite
De îndată ce furtuna a trecut și copii au reușit să se calmeze și să depășească starea de tensiune nervoasă, ceea ce trebuie să facem noi este să stăm de vorbă cu aceștia. Să îi ajutăm să conștentizeze starea pe care au avut-o, atât la nivel emoțional cât și la nivel fizic. Să ne împărtășească trăirile pe care le-au avut, ajutându-i astfel pe ei să își ofere o explicație logică a stării și să o depașească în mod conștient.
Sursa foto: unsplash.com
