Odată trecută magia sărbătorilor începe să se disipeze și magia artificial creată în noi și în jurul nostru.
A treia săptămână din ianuarie este considerată a fi Blue Monday. Respectiv ziua percepută ca fiind cea mai tristă zi din an. Și oricât de ciudat ar părea, nu este o zi aleasă la întamplare. Pornind de la intenția comercială a unei companii de turism de a vinde cât mai multe excursii în perioada rece a anului, psihologul american Cliff Arnall a creat o formulă de calcul al acestei zile. Formulă ce ține cont de mai mulți factori, cum ar fi: vremea, nivelul datoriilor și capacitatea noastră de a returna aceste datorii, timpul scurs de la Crăciun, respectiv timpul scurs de la momentul în care am eșuat în realizarea rezoluțiilor de Anul Nou, nivelul scăzut al motivației precum și nevoia de a acționa într-un fel.
Categoric o parte din aceștia sunt factori ce ne pot induce sau menține o stare de tristețe și îngrijorare.
Este însă justificată alegerea unei zile ca fiind cea mai tristă zi din an?
Și, mai mult decât atât, putem face ceva ca tristețea acestei zile să ne ocolească?
Acestă idee a rezoluțiilor de Anul Nou, total desprinse de adevăratele noastre valori, dar pe care mulți le îmbrățișăm cu entuziasm, poate crea, întradevăr, o mare stare de deziluzie atunci când elanul inițial dispare. Atunci când entuziasmul inițial face loc nevoii de a acționa fără să existe și motivația necesară. Pentru că fie nu suntem pregătiți pentru acțiunea respectivă, fie aceasta nu este adaptată adevăratelor noastre nevoi. Și atunci, primul gând ce ne trece prin minte este că nu suntem în stare. Că am eșuat. La momentul în care alții nici nu au început noi am eșuat. Ironic nu?
Primul pas pe care trebuie să îl facem în acest context este să analizăm care ne sunt adevăratele intenții pentru acest an. Pentru că, foarte posibil, starea de neadecvare provine din faptul că rezoluțiile pe care le-am setat nu sunt în concordanță cu valorile și intențiile noastre. Sau, poate, ne-am impus un ritm mult prea rapid. Iar inconștientul nostru, acest înțelept ale cărui semne mult prea rar le ascultăm, ne transmite prin starea de blocaj că este cazul să schimbăm ceva.
Luna ianuarie poate fi, într-adevăr, o perioadă din an în care resimțim mai acut sentimentul de însingurare. Un sentiment foarte greu de dus pentru orice ființă umană. Benevol sau forțați de împrejurări, am petrecut perioada sărbătorilor alături de familie și prieteni. A fost o perioadă în care, poate, am avut mai puțin timp la dispoziție pentru a ne analiza adevăratele nevoi. Adevăratele dorințe. Am urcat într-un carusel plin de luminițe, muzică, fețe fericite, bucurie. Ne-am simțit, mai mult sau mai puțin parte din această stare generală de euforie. Dar acum, muzica s-a oprit, limințele au făcut loc norilor de pe cer, oamenii din jurul nostru au dispărut iar noi rămânem cu întrebarea “Și eu ce fac?”.
Pentru că simțim nevoia de a face ceva, de a trece la acțiune, însă starea în care suntem este una de blocaj, de înghețare. Iar dacă în jurul nostru mai vedem și imaginile perfecte din social media, cu fețe fericite aflate pe malul unui ocean, sau auzim de proiecte pornite cu elan, această stare se accentuează și mai mult.
A sta însă cu noi, a ne analiza emoțiile și gândurile, a observa starea de blocaj în care ne aflăm și motivele reale ce au generat această stare, fără judecată, este o dovadă de mare curaj. Curaj din care se naște forța interioară generatoare de acțiune, de schimbare.
Brrr…e frig de Blue Monday!
Vremea rece și înnorată ne poate da multe bătăi de cap acelora dintre noi impactați de schimbările meteorologice. Sau acelora obișnuiți să petreacă mult timp în aer liber. Eu cu siguranță sunt unul dintre ei!
De-a lungul timpului am învățat să privesc lucrurile altfel. Să privesc partea bună a lucrurilor. Vremea rece poate însemna și o bună oportunitate de a petrece mai mult timp in interior. Putem să ne dedicăm mai mult activitățior profesionale fără să fim atrași de vremea de afară. Putem să ne oferim mai mult timp nouă, citind, savurând un ceai sau o ciocolată caldă. Putem privi această perioadă ca pe o perioadă de respiro, o perioadă de introspecție. În care să ne conștientizăm adevăratele nevoi. Să privim în interiorul nostru cu compasiune și să răspundem, cu blândețe și iubire, cerințelor corpului, minții și sufletului nostru.
Aud tot mai des în jur nevoia de așezare, nevoia de a lua lucrurile așa cum vin, cu mai puțin stres. Și asta pentru că există o presiune atât din exteriorul nostru cât și din interior, de a face lucruri. De a păstra un ritm alert, de a fi într-o permanentă competiție. Și poate acesta este adevăratul motiv al stării de tristețe, de neadaptare, de îngrijorare, de eșec. Stare ce se poate acutiza în această perioadă.
Blue Monday, New Monday
Așa că, ceea ce vă propun este să privim lucrurile puțin altfel și începând cu această zi de luni:
- să ne oferim timp pentru a privi lucrurile prin perspectiva proprie, să luam decizii ținând cont de nevoile noastre și care să servească scopurilor noastre
- să ne permitem să facem lucrurile în ritmul propriu fără să ne judecăm pentru asta
- să ne împăcăm cu ideea că suntem diferiți și că acesta este un lucru minunat
- să renunțăm la competiție și să privim lucrurile mai degrabă din perspectiva ideii de comunitate, ce putem învăța de la cei din jurul nostru?
- înainte de a ne învinovăți pentru ceea ce nu am făcut sau nu avem, să privim cu recunoștință către noi și către ceilalți pentru lucrurile pe care le-am făcut sau pe care le avem
Cred deci, că pentru cei mai mulți dintre noi starea de anxietate ce poate apărea în această zi este o chestiune pe care o putem controla. Privind această perioadă cu mai multă compasiune.
Iar pentru cei ce se luptă constant cu stările de depresie, cred că a stabili că o zi din an este considerată a fi cea mai tristă, poate fi un factor de agravare a acestei stări. Factor, evident, deloc benefic.
sursă foto: unsplash.com
